Autor: One80° Cluj

Îndrăznesc, căci Tu ai zis

Publicat de de One80° Cluj în Poetry

de Nicoleta Rusandu

Omul:

Mă doare, mă apasă, mă ține, mă lasă,

Și-mi strânge răsuflul cu toată puterea,

Și vine, și pleacă; mai tare mă-ncearcă

Amarul și plânsul, și toată durerea…

Pe drum aud șoapte, e beznă, și-i noapte…

Eu nu mai am pace și inima-mi zace,

Se zbate-n pieptul meu,

Iar sufletu-mi plânge; cunosc al Tău sânge,

Căci Te-ai dat pentru mine,

Tu, Fiu de Dumnezeu…

Am tot promis, dar am greșit;

Am spus că vin, dar n-am venit-

Acum mi-e inima pustie și glasul istovit

Dar dacă m-aș întoarce, oare m-ai primi?

Și mă iubești Tu, oare, încă din veșnicii?

Te pot numi eu, Tatăl meu, dacă am plecat?

Mai poți să-mi spui că-s fiul Tău, când m-am îndepărtat?

O, iartă-mă, Te rog, că sufletul mi-e frânt,

Și rugăciunea-mi nu se-nalță mai sus de la pământ…

De-ar fi, să urce până la cer și norii să-i străpungă,

Ca mila Ta și dragostea, la mine să ajungă…

Diavolul:

Ceri dragoste și îndurare, dar lasă-mă să-ți zic:

În lumea asta te crezi mare, dar ești doar un nimic!

Cum îndrăznești să vii din nou și să uiți de trecut,

Când ai greșit atât de mult? – ești doar un om pierdut!

Și-ntr-adevăr, El a murit, să fie-n lume bine;

Și-a dat viața pentru toți, dar nu și pentru tine!

Ți-ai risipit atâtea șanse și-ai năruit ce ți-a fost dat;

Nici cerul nu mai stă s-asculte un om atât de vinovat!

Omul:

Dar nu e drept, nu-i drept ce spui!

Scrie clar în Cuvântul Lui

Că m-a răscumpărat!

Diavolul:

Adevărat, dar poți plăti tot sângele vărsat? Mai bine taci… Ești condamnat să trăiești în ruine,

căci jertfa Lui e pentru-oricine, dar nu și pentru tine!

Isus:

Taci, mincinosule, destul ai frânt și-ai risipit-

Eu l-am iubit din prima clipă, când se zbătea, rănit!

Nu tu decizi cât prețuiește, căci Eu am curățat

Păcatul lui, prin jertfa Mea, Eu l-am răscumpărat!

Nu pentru ce-ai știut să fii, ci pentru ce-am rostit prin har,

Întoarce-te, copilul meu, căci ți-am dat viața-n dar!

Când nu mai ai nicio roadă, Eu îți dau viață din cuvânt!

Când nu mai poți, Eu te ridic, căci eu sunt Tatăl tău cel Sfânt!

Nu pentru ce-ai făcut sau nu, ci pentru ce-am promis;

Tu caută-mă și-ndrăznește, căci ușa, Eu nu ți-am închis!

Tu ești al meu, nu ești uitat, și te țin strâns legat de mine;

De-ai fi fost singur pe pământ, aș fi murit doar pentru tine!

Omul:

Doamne-atunci vin, și nu mă tem,

Căci nu mai sunt străin

Te numesc Tată, și de-acum, sunt al Tău pe deplin,

Nu văd în mine c-aș fi vrednic, dar văd în ochii Tăi

Un Tată care m-a iubit până la moarte și-napoi

Și îndrăznesc, căci Tu ai zis, să vin chiar și zdrobit,

Nu pentru ce sunt eu acum, ci pentru ce-ai rostit…

Văd cine sunt, nu prin rușine,

Ci prin Cuvântul Tău:

Că cerul Tău e casa mea,

Și tu ești Tatăl meu, mereu!

Dragostea Lui

Publicat de de One80° Cluj în Poetry

de Nicoleta Rusandu

Mergând pe drumu'-acestei lumi,
Poți să fii mare, om bogat,
Poți să strângi lauri și cununi;
Gustând, o clipă, fericirea,
Dar, neștiind ce e Iubirea,
Îți va fi sufletul secat.

Vorbe mărețe, înțelepciune,
Grai îngeresc tu poți avea.
Poți să ai cel mai mare dar,
Poți avea totul, e-n zadar
Când toate sunt deșertăciune
Și nu cunoști dragostea Sa!

Azi  încetează să aștepți
Ce lumea nu îți poate da!
Întoarce-te și să-ți îndrepți
Privirea către crucea Sa!
Să vezi, chiar și dacă ești sus,
Și crezi că-n viață-ți merge bine,
Să vezi întâi cum te-a iubit Isus,
Murind pe-o cruce pentru tine.

Să cunoști dragostea adevărată,
Iubirea ce acoperă și se jertfește
O dragoste ce suferă și iartă,
Ce nu cârtește și nu se mândrește,
O dragoste ce n-a spus "nu" poverii,
Ducând pe umeri toată suferința
Și a răbdat până-n ceasul durerii,
Ca să ne dăruiască biruința.

Dacă auzi astăzi glasul Său
Nu-I spune "nu" lui Dumnezeu,
Căci a Lui dragoste nemăsurată
N-o să se risipească niciodată.
Dragostea e de toate mai presus
Și vei putea și tu să o găsești, 
Dacă, în inimă-L primești,
Ca Domn, pe Fiul Său, Isus!

Tu, de Crăciun, mi-ai dăruit,
Din slava zărilor divine,
Cadoul cel mai prețuit:
O viață veșnică cu Tine.

Iar azi, de Crăciun, celebrez 
Iubirea ce-am găsit în Tine,
La ieslea Ta îngenunchez
Și vreau să locuiești în mine...

Crăciunul fără Tine

Publicat de de One80° Cluj în Poetry

de Nicoleta Rusandu

Atâta timp eu am serbat
Crăciunul, Doamne, fără Tine,
Și am uitat c-ai îmbrăcat
A tinei haină pentru mine.

Cu grijă am vrut să păzesc
Tradițiile din vechime,
Ce inima o-nveselesc,
Dar ele nu Te-aveau pe Tine.

Într-un târziu, am devenit
Hoinar, pe căile străine,
Sufletul meu era zdrobit 
Și-am început să-ntreb de Tine.

Mi s-a răspuns că ai venit
Să mori pe-o cruce pentru mine,
Că cerul sfânt l-ai părăsit
Ca eu să trăiesc doar prin Tine.

Tu, de Crăciun, mi-ai dăruit,
Din slava zărilor divine,
Cadoul cel mai prețuit:
O viață veșnică cu Tine.

Iar azi, de Crăciun, celebrez 
Iubirea ce-am găsit în Tine,
La ieslea Ta îngenunchez
Și vreau să locuiești în mine...

Mihai și Nicoleta(III)

Publicat de de One80° Cluj în Poetry

de Oana Goga

De te-ncrezi în dragoste,
Să-ți aducă bucurie,
De te-ncrezi în vorbe dulci,
În referene calde, iuți,
Dragostea nu-i sentiment,
Nu dăinuie permanent.
Dragostea e bucuria
De-aL cunoaște bine, cert
Pe Cel care a creat
Inima și ce i-a dat,
Chiar dorința de-a iubi,
De-a visa și de-a simți.
Dragostea nu-i sentiment,
Ci este chiar bucuria
De a spune într-o zi:
„Bune, rele, orice-a fost,
Astăzi noi suntem în cer,
Departe de ce-i peren.
Suntem bine împreună,
Am trecut orice furtună,
Am trecut orice năpastă,
Suntem împreună acasă!”