de Nicoleta Rusandu
Atâta timp eu am serbat
Crăciunul, Doamne, fără Tine,
Și am uitat c-ai îmbrăcat
A tinei haină pentru mine.
Cu grijă am vrut să păzesc
Tradițiile din vechime,
Ce inima o-nveselesc,
Dar ele nu Te-aveau pe Tine.
Într-un târziu, am devenit
Hoinar, pe căile străine,
Sufletul meu era zdrobit
Și-am început să-ntreb de Tine.
Mi s-a răspuns că ai venit
Să mori pe-o cruce pentru mine,
Că cerul sfânt l-ai părăsit
Ca eu să trăiesc doar prin Tine.
Tu, de Crăciun, mi-ai dăruit,
Din slava zărilor divine,
Cadoul cel mai prețuit:
O viață veșnică cu Tine.
Iar azi, de Crăciun, celebrez
Iubirea ce-am găsit în Tine,
La ieslea Ta îngenunchez
Și vreau să locuiești în mine...
