Categorie: Poetry

de Oana Goga

De te-ncrezi în dragoste,
Să-ți aducă bucurie,
De te-ncrezi în vorbe dulci,
În referene calde, iuți,
Dragostea nu-i sentiment,
Nu dăinuie permanent.
Dragostea e bucuria
De-aL cunoaște bine, cert
Pe Cel care a creat
Inima și ce i-a dat,
Chiar dorința de-a iubi,
De-a visa și de-a simți.
Dragostea nu-i sentiment,
Ci este chiar bucuria
De a spune într-o zi:
„Bune, rele, orice-a fost,
Astăzi noi suntem în cer,
Departe de ce-i peren.
Suntem bine împreună,
Am trecut orice furtună,
Am trecut orice năpastă,
Suntem împreună acasă!”

de Ella-Lidia Clipa

Cer astăzi cerului albastru
„Bucuroși să fie împreună,
Cei ce se vor ține de mână
În duminica cea sfântă,
În sfârșit sunt împreună!”
Ducându-se spre adevăratul „ACASĂ”

de Giorgiana Oprea

Ce mare dar, ce bucurie!
E nunta noastră, dragul meu!
Înspre altar pășim să fie, 
Zi specială, tu, soțul meu!

Legământul nostru azi
Din cer, Isus îl va vedea
Noi împreună rostim „DA”
Până „ACASĂ” vom alerga! 

de Nicoleta Hereș

Te-am întrebat despre atâtea taine sfinte;
Să caut singur nu-mi era de-ajuns.
Mi-ai spus s-aștept, mi-ai spus să iau aminte...
La tot ce Te-ntrebam, mi-ai dat răspuns!

Te-am întrebat ce-i dragostea, ce-nseamnă să iubești?
De ce spui că nu piere niciodată?
Și-atunci când ai ales să Te jertfești 
Am cunoscut ce-i dragostea adevărată!

Astăzi mai am o singură-ntrebare,
Și cer în a mea viață, al Tău har;
Te rog să fiu o binecuvântare!
Oare poți Tu să faci din mine-un dar?

Ajută-mă, O, Doamne, să-l slujesc,
Pe omul ce Tu mi l-ai dăruit!
Cum tu iubești, Isuse, să-l iubesc!
Să faci din mine ajutorul potrivit!

Să am o inimă mai plină cu iubire,
Să nu iubesc din slava mea deșartă,
Să nu-mi las sufletul purtat de fire,
Căci dragostea cere răbdare, iartă...

În clipe, când din nedreptate, plâng,
Te rog, Isuse, să nu-mi dai dreptate!
Ci-ajută-mă, mai tare să mă frâng,
Căci dragostea-i plină de bunătate!

Când, din orgoliu-mi schimb vorbirea,
Și cu cuvintele grele, eu rănesc,
Îndreaptă-mi, Tată, spre Tine, privirea,
Și-ajută-mă, ce-mi dai, să prețuiesc!

Ajută-mă să fiu un sprijin când e greu,
Căci cot-la-cot, în doi, e mai ușor,
 Și să nu caut la folosul meu,
Ci fă din mine, Doamne-un ajutor!

Îți mulțumesc pentru ce-mi dăruiești!
Îți cer o inimă mereu curată!
Şi vreau, în mine, Doamne, să zideşti
Întotdeauna, dragostea adevărată!

de Nicoleta Hereș

Când mort eram, încă-n al meu păcat,
Ai venit Tu, Miel blând și fără pată,
Prin a ta moarte, viața mi-ai redat; 
Tu te-ai jertfit, din dragoste curată...

Și Te-ai făcut păcat în locul meu,
Când vina mea pe umeri ai purtat;
Doar Tu știi, Doamne, cât Ți-a fost de greu,
Când, din iubire, Te-ai făcut un vinovat...

Dar eu n-am cunoscut durerea, nici calvarul,
Pentru că ai răbdat Tu, totul, pentru mine,
Nici n-am gustat, Doamne, ce e amarul,
Căci jugul de păcate a căzut pe Tine...

Eu n-am vegheat, când Tu, în suferință,
Strigai, rugai pe Tatăl să-Ți dea har:
"Of, ce durere! Dacă-i cu putință,
Să treacă, să nu beau acest pahar!"...

Sudoarea-Ți se făcu picuri de sânge,
Și Te-a cuprins o întristare grea,
Ai lăcrimat atunci, și-ai început a plânge:
"Să fie, Tată, după voia Ta!"...

Am fost eu, Doamne, ucenicul cel pierdut,
Isuse, am fost Iuda, te-am trădat,
Pe bani puțini–treizeci de-arginți, eu Te-am vândut;
C-o sărutare-n mâna lor, eu Te-am predat...

Am fost un Petru ce-ți juram credinţa mea,
La primul val, de Tine am uitat...
"Cu Tine pân' la moarte, chiar dincolo de ea!"
Dar, de trei ori, Isus, m-am lepădat!

Eu ți-am pus judecata grea, Te-am pus pe cruce;
Eu, prin păcatul meu, Te-am răstignit,
Și am lăsat durerea să Te-usuce,
Am bătut cuiele, chiar eu Te-am pironit!

Am fost cununa cea de spini,
Pe fruntea Ta însângerată;
Tu și atunci, cu ochii plini,
Ai zis: "O, Te rog, iartă-l, Tată!" 

Am fost tâlhar, am fost nebun,
Și mi-am bătut atâta joc de Tine,
Dar Tu mi-ai zis: "Cu adevărat, îți spun,
Astăzi vei fi în Cer cu Mine!" 

Eu am fost sulița ce coasta ți-a zdrobit,
Sutașul, Doamne, fost-am eu;
Când de pe cruce-ai zis: "S-a isprăvit!"
Am cunoscut că Tu ești Fiu de Dumnezeu...

Isuse-am fost cel care s-a-ndoit,
Când toți spuneau că Te-au văzut, cu-adevărat,
Doar când rănile-n palme ți-am simțit,
Am cunoscut că Tu ai înviat! 

Din dragoste, Tu ai ales să mori,
Și Sângele Tău Sfânt m-a curățit,
Ca să mă-nalți, ai ales să cobori–
Atât de mult, Isuse, m-ai iubit...

Astăzi e bucurie, căci Tu m-ai mântuit ,
Mi-ai arătat un har cum nu a fost vreodată,
Prin Sacrificiul Sfânt, moartea ai biruit,
Căci Te-ai jertfit din dragoste curată...

de Nicoleta Hereș

Când firavă e mintea ta,
Ai gânduri multe și mărunte,
Și se scurg toate ca un râu
Și nu le mai poți ține-n frâu,
Căci toate vor să te înfrunte;
Unde ți-e inima?

Când umbre stau în calea ta,
Şi vor să-ntunece-al tău drum;
Când parcă toate se dărâmă,
Rămâi fără de vreo fărâmă,
În urma ta, doar praf și scrum...
Unde ți-e inima?

Când prea departe-i voia Sa
Şi voia ta ai vrea s-alegi,
 Te-nfurii şi suspini, şi plângi–
Tu singur, aripile-ți frângi,
Dar caută să înțelegi
Unde ți-e inima.

Când crucea ta o simți prea grea,
Când nu mai vezi deloc lumină,
Și te cuprind fiori de moarte,
Tu crezi că de El ești departe.
Când pe-ai tăi umeri cari o vină,
Unde ți-e inima?

Crezi c-ai căzut, dar nu-i așa,
Căci El, toți pașii ți-i veghează,
Iar astăzi nu mai ești pierdut.
Cuvântul Lui ți-e sabie, și brațul Lui ți-e scut,
În luptă, El te echipează,
La El ți-e inima!

de Nicoleta Hereș

În casa Ta, stând în genunchi, plângeam.
Plin de-ntristare și necaz, strigam:
De ce nu vii, și unde Ești, Tu, Doamne?
De ce lași frica mea să mă condamne?

Dacă Tu m-ai iertat, de ce nu Ești aici,
Și dacă mă iubești, de ce nu mă ridici?
Cum poți să spui că ierți, că-mi aduci pace,
Când vezi c-adânc, în mine, frica zace?

Tată, spune-mi, de ce dureri mă-ncearcă?
Eu voiam doar să fiu cu Tine-n barcă...
În timp ce Te luam la rost, fără izbândă,
Dușmanul meu, râzând, stătea la pândă.

Prin tot ce îți spuneam, știam că eu greșesc,
Și-atunci am zis: de ce nu pot să te slujesc?
De la o vreme și de lupta grea, am ostenit,
Și-atunci, un glas duios am auzit.

Eu, suspinând, stând pe genunchi, cu-obrazul ud,
Am înțeles că trebuie să tac, ca să Te-aud.
Am știut atunci că aud vocea Ta de Dumnezeu;
Că dintre noi, cel surd și orb eram doar eu...

Cu glasul blând, tare și clar, Tu mi-ai vorbit:
Să iei aminte la ce-ți spun, copilul Meu iubit!
Durerea ta și teama, din drum vor să te-ntoarcă;
Lasă-le-n mâna Mea, și să cobori din barcă!

Atunci când te scufunzi, când barca te-adâncește,
Să-ți amintești că Eu sunt cel care te-nsoțește!
Sunt Eu, Isus, Cel care, mereu îți e aproape;
Sprijinul tău e brațul Meu, și tu pășești pe ape!

N-am pus în tine duh de frică, ci duh de biruință;
Atunci când te zbați în furtună, alege s-ai credință!
Când spumegă, în valuri, marea, nu te lăsa zdrobit,
Căci dacă Eu am început lucrarea, Eu o voi duce la sfârșit!

de Nicoleta Hereș

Ce dar mai bun și mai frumos,
Ai vrea tu, astăzi, să primești?
Ai putea oare să-ți dorești,
Un dar mai prețios?

Există dar mai minunat,
Când pentru tine s-a născut,
Fără sfârșit, fără-nceput
Al veșniciei Împărat?

Așa începe jertfa Lui,
Căci poate n-a fost primit bine,
Dar din iubire pentru tine,
A lăsat Cerul Tatălui.

Stăpân a toate câte sunt,
Născut să fie Împărat,
Pe un pătuț de fân uscat;
A venit pe pământ.

În lumea noastră de nevoi,
S-a coborât Emanuel,
Să ne câștige pentru El.
Da, Dumnezeu este cu noi!

—Copil iubit, Eu, pentru tine,
Am adus azi dragostea mea.
Tu să faci din inima ta,
O iesle pentru Mine!

de Nicoleta Hereș

Tată, mă-ncred în Tine,
Când lupta este grea!
Când nu sunt la-nălțime, 
Dar nici nu pot urca,
Tu, Doamne, mă ridici,
Mă pui la dreapta Ta
Și mâna Ta, Isuse,
E peste viața mea! 

Când cad și mă lovesc,
Și rănile mă dor
Când toți mă părăsesc, 
Când tot mai jos cobor,
Tu, Tatăl meu, rămâi 
Și-mi sari în ajutor...
Când Tu ești lângă mine, 
E totul mai ușor!

Lacrimi îmi cad pe-obraz,
Şi inima se frânge
Căci, Doamne, nu-s viteaz;
Iar sufletul îmi plânge.
Dar știu că nu mă lași,

Că brațul Tău mă strânge,
Că pentru viața mea
Tu ai plătit cu sânge!

Ca eu să fiu iertat,
Isus, Tu Te-ai jertfit!
Astăzi eu sunt curat 
Pentru că Tu-ai murit.
O, cum aș putea crede
Că Tu m-ai părăsit?
Când toate le-ai făcut,
Pentru că m-ai iubit!

Tu ești sprijinul meu!
Tu nu mă lași să plâng.
M-alini când mi-este greu,
Cu glasul Tău cel blând!
Pune-mi, te rog, în suflet,
Un foc! Vreau să-Ți slujesc!
Și-ajută-mă, O, Doamne,
Să-Ți spun cât Te iubesc!

de Nicoleta Hereș

Cum poți Tu, Doamne, ceva mic,
Să-l faci să fie atât de mare?
Și cum, Isuse, din nimic,
Răsare binecuvântare?

Cum faci Tu, când speranța moare,
Şi sufletul mi-e frânt în două?
Tu mă-ngrijeşti când rana doare,
Şi când în inima mea plouă!

Cum, Doamne, în ceva "stricat" ,
Tu pui un rost și înnoieşti?
Căci al meu suflet l-ai spălat,
Și zi de zi îl şlefuieşti!

Isuse, milă cum să ai,
De-un om care s-a-ndepărtat?
Ai făcut totul ca să-mi dai,
Chiar dacă nu am meritat!

La dreapta Ta mă odihnesc,
Și adăpost mi-e brațul Tău,
Iar când picioarele-obosesc,
Tu, Tată, ești sprijinul meu!

Mi-am tot pus întrebarea: "Cum?"
"Doamne, de ce? Nu vezi? Greşesc!"
Răspunsul Tău îl ştiu şi-acum:
"Toate-s pentru că te iubesc!"