Categorie: Poetry

de Nicoleta Hereș

Tată, mă-ncred în Tine,
Când lupta este grea!
Când nu sunt la-nălțime, 
Dar nici nu pot urca,
Tu, Doamne, mă ridici,
Mă pui la dreapta Ta
Și mâna Ta, Isuse,
E peste viața mea! 

Când cad și mă lovesc,
Și rănile mă dor
Când toți mă părăsesc, 
Când tot mai jos cobor,
Tu, Tatăl meu, rămâi 
Și-mi sari în ajutor...
Când Tu ești lângă mine, 
E totul mai ușor!

Lacrimi îmi cad pe-obraz,
Şi inima se frânge
Căci, Doamne, nu-s viteaz;
Iar sufletul îmi plânge.
Dar știu că nu mă lași,

Că brațul Tău mă strânge,
Că pentru viața mea
Tu ai plătit cu sânge!

Ca eu să fiu iertat,
Isus, Tu Te-ai jertfit!
Astăzi eu sunt curat 
Pentru că Tu-ai murit.
O, cum aș putea crede
Că Tu m-ai părăsit?
Când toate le-ai făcut,
Pentru că m-ai iubit!

Tu ești sprijinul meu!
Tu nu mă lași să plâng.
M-alini când mi-este greu,
Cu glasul Tău cel blând!
Pune-mi, te rog, în suflet,
Un foc! Vreau să-Ți slujesc!
Și-ajută-mă, O, Doamne,
Să-Ți spun cât Te iubesc!

de Nicoleta Hereș

Cum poți Tu, Doamne, ceva mic,
Să-l faci să fie atât de mare?
Și cum, Isuse, din nimic,
Răsare binecuvântare?

Cum faci Tu, când speranța moare,
Şi sufletul mi-e frânt în două?
Tu mă-ngrijeşti când rana doare,
Şi când în inima mea plouă!

Cum, Doamne, în ceva "stricat" ,
Tu pui un rost și înnoieşti?
Căci al meu suflet l-ai spălat,
Și zi de zi îl şlefuieşti!

Isuse, milă cum să ai,
De-un om care s-a-ndepărtat?
Ai făcut totul ca să-mi dai,
Chiar dacă nu am meritat!

La dreapta Ta mă odihnesc,
Și adăpost mi-e brațul Tău,
Iar când picioarele-obosesc,
Tu, Tată, ești sprijinul meu!

Mi-am tot pus întrebarea: "Cum?"
"Doamne, de ce? Nu vezi? Greşesc!"
Răspunsul Tău îl ştiu şi-acum:
"Toate-s pentru că te iubesc!"

de Nicoleta Hereș

Ei, două suflete. Pe-o palmă de pământ
sădesc al dragostei sfânt legământ!
Aceasta-i pentru amândoi, cunună!
Şi roade vor culege împreună!

Ca pe sămânţa care încolțeşte,
Ei o-ngrijesc, iar dragostea-nflorește,
Și, cu răbdare o udă mereu.
Sămânța-i dragostea lui Dumnezeu!

În dragoste nu căuta folosul tău,
Ci dă, cum Domnul a dat pe Fiul Său,
Căci dragostea nu-i niciodată despre sine
Ea-i despre cum să dai, să rupi din tine!

Ea, dragostea, le suferă pe toate;
Iubește adevărul şi creşte-n bunătate, 
Și cere s-o păstrăm mereu curată.
Dragostea nu va pieri niciodată!

Iubirea-ți va aduce bucurie;
Şi al tău suflet va dansa în veselie!
Însă tot ea te va-nvăța să fii smerit,
Să-ți pară rău, să recunoşti când ai greșit.

În dragoste ești, parcă pe o scară:
Ea te înalță și tot ea te coboară!
Spune să fii la bine și la greu;
Și-i minunat când jos și sus e Dumnezeu!

Și chiar de uneori sufletul plânge,
Ea-i funia împletită-n trei, ce nu se frânge!
Și decât dragostea , nimic nu-i mai presus!
E el, e ea și sâmburele - e Isus!

de Nicoleta Hereș

Când vezi că viața nicăieri nu duce,
Simți grabă, îndoială, frică de eşec;
Te simți legat, te vezi la o răscruce...
În suflet e amar și tot mai sec...

Ticăie ceasul, stai pe loc, dar timpul trece;
Te simți ca pe o listă de-aşteptare.
În al tău suflet amărât şi rece,
Nici tu cu tine nu mai ai răbdare...

Tu vrei să mergi, dar plănuieşti să stai,
Şi gânduri care-ți vin în cap, sunt multe;
Auzi ceva, însă speranță n-ai...
Dar lasă-ți sufletul s-asculte!

Oprește-te pe al tău loc și taci! 
Căci Domnul e acolo și-ți vorbeşte;
Priveşte-ți viața, ia aminte la ce faci,
Întoarce-te la El, căci te iubește!

Pleacă-ți genunchii şi ascultă acea chemare!
E El, Cel ce te-a izbăvit de foc;
În viața ta aduce vindecare.
Tu să Îl pui mereu pe primul loc!

De El, tu să-ți lași inima ghidată!
Să-L lași mereu să te conducă, pas cu pas;
Te va purta pe brațe, ca un tată.
Ascultă-L, ia aminte la al Lui glas!

Şi lasă-ți mintea, a Lui voie să priceapă;
Şi fă ce de făcut ți-a mai rămas!
Ești ca un pom cu rădăcinile în apă,
De stai cu El de vorbă, măcar un ceas!

Atunci, tu vei vedea cum răul a apus,
A pierit îndoiala şi s-a născut credinţa!
Lumina ta, ancora ce te ține E Isus;
Sprijinul tău, Răsplata, Biruința!

Căci drumul ce te duce-n sus, zic unii
Că merge-n jos, da, poate că-i greu;
Pentru că te coboară-n ochii lumii,
Însă te-nalță-n ochii lui Dumnezeu!

de Nicoleta Hereș

În viață-i călător;
El vede şi alege,
Şi nu vrea să nege;
Se luptă și merge,
Pe calea unui Rege:
Prin cel mai Bun Păstor.

Se simte cuprins...
De lacrimi și durere,
Necaz și tăcere;
Dar alege să spere,
Speranța nu piere;
Isus l-a atins!

Simte că oboseşte,
Că-i greu şi prea mult,
Dar nu se dă bătut!
Putere a cerut,
Şi-n El a crezut!
Isus îl iubește!

Credinţa nu-i mică!
El, jos, la pământ,
Îndurerat și frânt,
Nu scoate-un cuvânt,
Şi îl frământă un gând...
Dar Domnul îl ridică!

Aduce mulțumire;
Pentru greu și bine,
Şi multe şi puține...
Nu uită să se închine;
Pentru zile de har pline...
Pentru-a Domnului iubire!

de Nicoleta Hereș

Căzut în drum, însângerat,
Şi de dureri îngenuncheat...
Zăceam, plângeam, mă simțeam stins!
Tu, Mâna Sfântă mi-ai întins,
De jos m-ai ridicat!

Atât de mult Tu m-ai iubit;
Şi pentru mine ai murit!
Pe Cruce, Fiule-ai fost pus,
La moarte, Doamne, ai fost dus,
Ca să fiu mântuit!

Vrăjmaşul voia să mă-nşele:
Să mă îndrept spre lucruri rele...
Dar Tu, viața mi-ai luminat;
Şi Sângele Tău a spălat,
Mulțimea păcatelor mele!

Doamne, Ai Înviat în mine!
Tu mi-ai întors paşii spre Tine!
Mă uit astăzi la viața mea:
În toate văd Dragostea Ta!
Zilele-mi sunt senine! 

În veci slăvesc Numele Tău!
Tu ai venit în drumul meu...
Pe Calea Ta m-ai îndreptat,
Și sufletul mi-ai bucurat;
Isuse, Fiul Lui Dumnezeu!