de Greg Johnson
Cu ceva timp în urmă, împreună cu soţia mea, am petrecut patru săptămâni în Australia şi am predicat în diferite locuri. Un loc anume îmi vine acum în minte. Era un camping unde se adunaseră mai multe familii, într-un oraş numit Busselton. Într-o seară, după ce predicasem, o femeie m-a tras deoparte. Mi-a spus că soţul ei este avocat şi slujeşte în biserică, dar că, atunci când primea musafiri la ei acasă nu găsea nimic greşit în a servi vin la cină. Ea era supărată din cauza aceasta. A spus: „Ştiu în duhul meu că nu e bine. Pastore Johnson, poţi să-mi arăţi în Biblie, unde scrie că cei care sunt creştini nu trebuie să bea? De ce a transformat Isus apa în vin pentru toţi invitaţii la nunta din Cana Galileii? De ce a fost numit Isus „băutor de vin”? De ce i-a recomandat Pavel lui Timotei să bea vin? De ce se folosea vin la Cina Domnului? Te rog arată-mi în Cuvântul lui Dumnzeu, ca să-i pot arăta soţului meu.” Îmi aduc aminte că stăteam, mă uitam la ea şi mă gândeam: „Ştiu că undeva în Biblie scrie că nu ar trebui să bei, dar nu puteam să găsesc niciun verset care spune: „să nu bei vin.” Dumnezeu a început să îmi vorbească şi am început să studiez. Acesta este rezultatul. Vreau să folosesc Efeseni 5:1-20 ca punct de plecare:
„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros”, lui Dumnezeu. Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei. Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina. De aceea zice: „Deşteaptă-te,tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru, Isus Hristos.”
Societatea noastră consideră consumul de alcool ceva normal. Este la fel de „american” ca plăcinta cu mere, baseball-ul şi baptiştii. Când te urci în avion, unul dintre primele lucruri care se întâmplă este că o stewardesă vine cu un cărucior pe culoar şi te întreabă dacă vrei o băutură alcoolică pentru a te ajuta să te simţi mai confortabil în timpul zborului. Când intri într-un restaurant stilat, prima întrebare a ospătarului este: „Să aduc nişte cocktailuri pentru dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră?”. Peste tot în America, consumul de alcool este acceptat ca fiind un stil de viaţă normal. Este atât de normal să bei încât oamenii se uită ciudat la tine dacă spui: „Nu.” Ziarele, revistele, media şi televizorul sunt inundate de reclame care proclamă binecuvântările băuturii; ne spun că putem gusta tot ce e mai bun în viaţă, dacă bem nişte bere. „Bergenbier – Prietenii ştiu de ce” sau „Ciuc – încă una şi mă duc!” În mod constant ni se arată bărbatul macho, care arată bine şi tipa tare bând alcool. Reclamele sugerează că dacă bei şi tu vei fi şi tu aşa. „De ce nu încerci nişte Black Velvet în seara asta?” Acest flux constant de reclame care proclamă „binecuvântările băuturii” te face să crezi că în cazul în care încerci măcar să te abţii sau să bei cu măsură, atunci cu siguranţă ceva este în neregulă cu tine.
Preţul
Am citit un articol în „U.S News and World Report” din Octombrie 29, 1973 care spunea:
„Cei care fac reclamele nu-ţi spun că alcoolul este de vină pentru patruzeci de mii de decese pe an. Treizeci de mii dintre ele sunt cauzate de şoferi beţi. Acele cântece frumoase şi acele sloganuri ingenioase nu-ţi spun că alcoolul omoară un om la fiecare 24 de minute în accidente de maşină. Companiile de bere nu-ţi spun că pe lângă infarcturi şi cancer, locul trei în America în ce priveşte cele mai grave probleme de sănătate, îl ocupă cele provocate de alcool. Alcoolul este pe locul doi la cauze de sinucidere. Nu auzi că alcoolul este un factor care contribuie la 80% din toate felurile de infracţiuni. Anul trecut alcoolul a fost implicat în jumătate din toate crimele făcute în lume.”
O, binecuvântările alcoolului. „Bergenbier – Prietenii ştiu de ce!”. „Ciuc – încă una şi mă duc!”. Nimeni nu vorbeşte despre cealaltă faţetă a lucrurilor; sărăcia, moartea şi distrugerea care sunt o consecinţă a băuturilor alcoolice. Numai în America, se estimează că sunt 11.000.000 de alcoolici. Am citit un articol în „Arizona Republic” despre un om care a fost găsit dormind într-un morman de gunoaie în New York. Şobolanii îi mâncaseră glezna până la os. Primul lucru pe care omul respectiv l-a spus când au venit la el a fost: „Mi-aţi adus nişte vin?”. Indiferent de cât de multe tragedii sau câtă distrugere este provocată de el, continuăm să-l fabricăm, să-l producem, să-i facem reclamă; pentru că generaţia noastră este programată să creadă că este un stil de viaţă complet acceptabil.
Tragedia este popularitatea în continuă creştere a băuturilor alcoolice printre oameni care pretind a fi creştini. Vreau să vă gândiţi puţin la „sfinţii” care beau. Într-un sondaj recent s-a determinat că 81% dintre catolici şi 64% dintre protestanţi beau. Sondajul nu-i include pe cei care beau pe ascuns şi nu vor să mărturisească asta nimănui. Este logic să presupunem că dacă 64 % dintre protestanţi beau, probabil nişte sfinţi care beau citesc această carte. Vreau să-ţi deschizi inima la ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu. Problema reală nu este întrebarea pe care a pus-o femeia din Australia: „De ce nu pot creştinii să bea?”. Problema reală este: „De ce ar vrea ei să bea alcool?” Nu: „De ce nu pot?”, ci „Ce ar putea motiva un creştin născut din nou să consume o substanţă care este responsabilă pentru mai multe decese, divorţuri şi sărăcie decât orice altă substanţă sau lucru de pe acest pământ?” Ce ne-ar motiva să mergem în această direcţie?
Este motivaţia noastră faptul că Pavel a zis: „Bea puţin vin pentru stomacul tău”? Bem noi vin pentru că este menţionat în Biblie? Pentru că Isus a transformat apa în vin? Nu cred. Cred că adevărata motivaţie este pofta cărnii. Motivul real pentru care creştinii beau vin la cină şi puţină bere din când în când nu este pentru că e menţionat în Biblie sau pentru că Isus a transformat apa în vin. Este pentru că vrem să hrănim vechea natură. Vrem să-i dăm omului vechi ceea ce-şi doreşte. Pofta cărnii noastre vrea un pic de păcat. Dick Wynn a fost întrebat într-un articol:
„De ce beau creştinii vin?” El a răspuns:
„Care sunt motivele care stau de obicei în spatele dorinţei de a consuma băuturi alcoolice, chiar în cantităţi mici? Omul alege o băutură care conţine alcool pentru proprietăţile ei de a afecta mintea, altfel de ce n-ar bea suc de struguri? Omul doreşte de fapt alterarea chimică a percepţiei pe care alcoolul o produce în creier. El vrea în realitate o conştienţă uşor falsificată a realităţii.
În Australia, eram la cină în seara de Crăciun şi Lynn Litton s-a dus la lada frigorifică şi a scos de acolo o sticlă. Arăta exact ca o sticlă de vin, îmbrăcată în staniol. M-am gândit: „Ăştia au cam stat în Australia prea mult.” A scos dopul şi a început să iasă spumă din sticlă. Deveneam din ce în ce mai agitat. M-a întrebat: „Vrei să-ţi pun şi ţie din sucul acesta de struguri?” Am spus: „Ei bine… mă interesează ce scrie pe sticlă mai întâi.” L-am gustat. Avea acelaşi gust ca Ripple sau Swizzle sau orice altă băutură normală, numai că nu avea nici un pic de alcool în ea. Dacă nu bem vin pentru alcoolul din el, de ce nu bem doar suc de struguri? Dacă nu vrem alterarea mentală a conştienţei noastre, de ce nu bem altceva? Nu, motivul real este pofta cărnii noastre, să hrănim omul vechi şi să avem puţină libertate. Cât de mult putem să păcătuim şi totuşi să ajungem în cer? Când Isus a fost pe cruce, i-au adus o băutură amară. Era ceva care altera conştienţa realităţii în care se afla şi a refuzat-o. El a zis: „Nu, nu vreau ca nimic să altereze asta, deoarece creştinismul înseamnă realitate. Nu vreau ca ceva să influenţeze cuvântul meu. Nu vreau ca el să fie atenuat sau estompat nici măcar puţin. Nu voi primi băutura voastră amară.” Motivul pentru care oamenii beau alcool nu este pentru că găsesc în Biblie o justificare pentru asta, ci din cauza poftei cărnii lor. Un alt motiv pentru care creştinii beau în ziua de azi este că majoritatea predicatorilor nu vor să se lupte pe acest subiect. Te angajezi într-o călătorie periculoasă când predici o predică de felul acesta; în special dacă eşti invitat să vorbeşti la o cină tradiţională cu friptură de carne de vită. De câte ori auzi la televizor VIP-urile criticând consumul de vin? Când l-ai auzit ultima dată pe „superspiritualul” Johnny Carson luând poziţie şi blestemând alcoolul şi pe cei care-l consumă?
Adevărata problemă
Mântuirea adevărată înseamnă că tărâmul murdar al vieţii omului este invadat de Duhul lui Dumnezeu. 2 Corinteni 5:17 spune: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Asta înseamnă că ai dorinţe noi, pofte noi şi un stil de viaţă nou. Înseamnă că Dumnezeu te schimbă din interior spre exterior şi lucrul acesta ar trebui să afecteze poftele cărnii tale. Dacă acea schimbare nu se exprimă prin dorinţe şi pofte noi, atunci mă îndoiesc că eşti o făptură nouă. 1 Petru 4:3 spune:
„Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.”
Petru spune aici, că se poate să fi fost în regulă înainte să fim mântuiţi, dar acum nu mai este voia lui Dumnezeu. Scriptura continuă să spună că oamenii vă vor considera ciudaţi că nu mai faceţi lucrurile astea. Romani 8:13 spune: „Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Dacă eşti cu adevărat creştin, nu-ţi mai hrăneşti carnea. Nu le dai poftelor pământeşti ceea ce-şi doresc. Începi să trăieşti o viaţă nouă, o viaţă spirituală. Mintea carnală şi poftele carnale sunt duşmani ai lui Dumnezeu. Dacă va fi să-L slujeşti pe Dumnezeu, va trebui să biruieşti poftele cărnii tale, pentru că ele motivează consumul de băuturi alcoolice.
Să ne concentrăm pe subiectul: „De ce să nu bem vin?” Din perspectiva multora, Biblia susţine şi încurajează cosumul de vin. În timpul conversaţiei mele cu doamna din Australia, ea se întorcea mereu la aceeaşi întrebare: „De ce a transformat Isus apa în vin?” Eu îi spuneam: „Nu puteţi să-mi spuneţi că dumneavoastră credeţi că Isus a fost beţiv.” Atunci ea spunea: „Nu, dar de ce a transformat apa în vin?”. Eu o întrebam: „Soră, îmi spui că pot pur şi simplu să merg undeva şi să beau vin?” „Nu, dar cum se face că Isus a transformat apa în vin?” Orice argumentaţie pe care încercam s-o folosesc ajungea la acelaşi rezultat. Ea spunea: „Ştiu în inima mea că să bei alcool e greşit, dar de ce a transformat Isus apa în vin?” Nu putea să treacă peste acest lucru. Vroia să vadă un verset care spune: „Să nu bei vin.” M-am întors la rulota mea în seara aceea nedumerit. Am început să mă gândesc şi să înţeleg ceva în timp ce Dumnezeu vorbea inimii mele. În calitate de creştini, noi nu ne trăim vieţile bazându-ne pe contextul câtorva texte izolate. Trebuie să înţelegem ce spune Biblia, în totalitatea ei, despre vin.
Două feluri de vin
În zilele biblice, existau două tipuri de vin. Unul era cel fermentat, ameţitor. Celălalt nu era fermentat şi nu era ameţitor. Ştim în legătură cu ce fel de vin ne avertizează Biblia. Proverbe 20:1 spune: „Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.” Proverbe 23:31 spune:
“Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic.”
Îţi voi pune următoarea întrebare: „Este acesta vinul pe care Isus l-a servit la nuntă? A servit Isus vinul batjocoritor la o nuntă? A servit El un vin care muşcă asemenea unui basilic prietenilor şi cunoştinţelor mamei sale? Ar fi dat El un asemnea vin spre consum acestor oameni când Habacuc 2:15 spune: „Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti!”
Cuvintele pentru cele două tipuri de vin în ebraică şi în greacă sunt folosite interschimbabil (se pot schimba între ele). Când în Biblie se vorbeşte despre vin poate să se refere fie la cel care ameţeşte, fie la cel care nu ameţeşte consumatorul. Contextul şi situaţia determină despre ce tip de vin este vorba. Comentariile lui Dake dezvoltă acest subiect:
„Cuvântul „vin” este folosit pentru a defini tot felul de băuturi. Chiar şi sucul de struguri când este în ciorchine.” (Isaia 65:8)
Deci, nu se referă tot timpul la băuturi ameţitoare. Se face referire la acestea doar în legile împotriva beţiei. Barclay spune despre vin:
„Pentru petrecerile evreieşti, vinul era esenţial. „Fără vin” a spus un Rabin, „nu există bucurie”. Asta nu însemna că oamenii erau beţi, ci că în est, vinul era o băutură esenţială. Beţia în Orientul Mijlociu este o ruşine. De fapt, ei beau vinul într-un amestec făcut din două părţi de vin şi trei părţi de apă.”
Barnes, în comentariul său, preia povestea petrecerii de la nuntă şi spune:
„Luaţi-l şi duceţi-l nunului. Nunul gustă vinul şi spune: „Mamă, mamă, mamă! De obicei, la o nuntă sau la orice fel de petrecere, se serveşte mai întâi vinul bun şi îl păstrează pe cel rău pentru sfârşitul petrecerii.”
Din prima presupunem că asta înseamnă că vinul bun îi ameţeşte şi după aceea sunt prea beţi ca să-şi dea seama că acum beau un vin mai prost şi ar bea orice. Priviţi la acest comentariu incredibil a lui Barnes:
„Nu trebuie să fim înşelaţi de sintagama „vin bun”. O folosim pentru a arăta că este bun în raport cu tăria lui şi puterea de a ameţi, dar nu se poate da un asemnea sens cuvântului folosit aici. Plinius, Plutarh, şi Homer, care sunt nişte învăţaţi greci, descriu ca „bun” sau „cel mai bun” vin acela care era inofensiv sau nevătămător. Cel mai folositor vin era acela care era slab. Cel mai bun vin era acela care nu era alterat prin adăugare la suc. Nu trebuie să se facă presupunerea că vinul bun era mai tare decât altul; trebuie să se presupună mai degrabă că era mai slab. Vinul la care se face referire aici este fără îndoială ca cel care se bea în mod obişnuit în Palestina. Adică era sucul obţinut din strugure. Nu era vin tare sau vin amestecat cu diferite substanţe asemenea celui pe care-l bem astăzi. Vinul normal care se bea în Palestina era de fapt suc de struguri simplu.”
Conform tuturor istoricilor, vinurile din perioada lui Isus, erau făcute din suc de struguri fiert, pentru a putea fi păstrate mai mult timp. Luau fructul viei şi îl beau. Devenea gros şi siropos şi apoi îl diluau cu apă şi-l beau. Comentariul biblic al lui Jonathan spune:
„Pentru a-şi conserva vinurile, în acele timpuri, romanii concentrau sucul de struguri, proces pe care-l făceau prin evaporarea în aer, sau deasupra unui foc suficient cât acesta să devină gros şi siropos.”
Un istoric evreu spune: „Mishna afirmă că evreii aveau obiceiul de a folosi vin fiert.” Am citit un articol scris de un chimist care spunea că sucul de struguri fierbe la 212 grade Fahrenheit (100oC) şi alcoolul se evaporă la 170 grade Fahrenheit (76oC). Deci, majoritatea vinurilor din perioada respectivă conţineau foarte puţin alcool sau deloc.
Este în dezacord cu tot Cuvântul lui Dumnezeu şi cu toată revelaţia Bibliei să crezi că Isus, cunoscând cuvintele profeţilor, a transformat 450 de litri de apă în vin, cantitate ce ar fi putut îmbăta toţi musafirii de la nuntă. Ştim în inimile şi în duhurile noastre că Isus nu a servit o băutură alcoolică. Sunt oameni care au venit la mine şi mi-au spus: „Ei bine, la Cina Domnului au folosit vin.” Să vă spun ceva. Cuvântul „vin” nu este folosit niciodată în legătură cu Cina Domnului. Cuvintele folosite sunt: „pahar” şi „rodul viţei”. Consumul de vin alcoolic este condamnat de Biblie şi chiar şi de natură. Te-ar putea interesa faptul că natura nu produce alcool. Alcoolul nu se găseşte în stare naturală în nicio plantă sau în vreun loc din natură. Oamenii trebuie să producă alcool. Dacă laşi strugurii, ei vor putrezi, vor cădea şi vor deveni stafide uscate şi tari. Un chimist francez a zis:
„Alcoolul nu există gata format în plante, ci este produsul fermentaţiei alcoolice; un proces care trebuie iniţiat, supravegheat şi la un anumit punct oprit.”
Trupul nostru – un templu
Biblia spune:
„Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu? Și că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi şi oricine va distruge acest templu şi Dumnezeu va distruge…”
Dumnezeu nu este în necunoştinţă de efectele băuturilor alcoolice asupra corpului uman. „The Arizona Republic” pe data de 2 martie 1979, a declarat: „Copilul din pântecul mamei este afectat de faptul că aceasta consumă băuturi alcoolice.” Vorbind despre S.A.F., Sindromul Alcoolic Fetal, declara:
„Bebeluşul doamnei Clark s-a născut cu Sindromul Alcoolic Fetal, caracterizat de defecte fizice şi mintale la naştere, cauzate de alcoolul prezent în sistemul circulator al copilului nenăscut încă. Doctorii spun, totuşi, că factorul metabolic variază de la persoană la persoană. Unele femei se îmbată de la câteva sute de mililitri de alcool şi pot să detoxifieze acea cantitate repede, dar efectele alcoolului se dublează la copil, care nu are aceeaşi abilitate de a se detoxifia. Cu toate că majoritatea oamenilor ar spune că heroina este mult mai periculoasă decât alcoolul, copiii care se nasc cu dependenţă la heroină, din cauza dependenţei mamei lor, au un viitor mai promiţător decât cei care se nasc cu S.A.F. Odată ce copilul trece peste lipsa de heroină, poate să crească normal, dar efectele alcoolului sunt permanente. Acei copii nu reuşesc niciodată să se dezvolte normal. Dovada acestui lucru este că nivelul coeficientului lor de inteligenţă nu se îmbunătăţeşte niciodată.
Doctorul Max Hayman, scriind în „American General Psychiatry” scoate în evidenţă faptul că cei care consumă băuturi alcoolice moderat nu trăiesc atât de mult ca cei care nu consumă deloc. Citând statisticile companiilor de asigurări de viaţă, el a descoperit că în cazul „consumatorilor de alcool sociali” care se ameţesc puţin de şase ori pe ani, rata mortalităţii este cu 227% mai mare decât cea aşteptată.
Este complet absurd pentru cineva care studiază Biblia să se gândească că Isus Hristos a scuzat consumul de vin alcoolic în orice măsură. Vinul are istoria lui murdară. Poţi să citeşti despre incestul lui Lot şi a fiicei lui când era beat. Poţi să citeşti despre căderea Babilonului din cauza beţiilor acestei naţiuni. Poţi să citeşti despre Ahaşveroş care s-a îmbătat într-o noapte şi şi-a ruşinat soţia spunându-i să se dezbrace şi să danseze în public. Poţi citi despre Irod, care, purtat de poftă în timp ce era beat, a cerut capul lui Ioan Botezătorul. Vinul are propria lui poveste de spus. Dacă poţi să mă priveşti în ochi şi să-mi spui că Isus Hristos a susţinut asta, atunci eşti un nebun.
În familia în care am crescut, părinţii mei au divorţat când aveam un an jumate. Tatăl meu era alcoolic. Primul meu tată vitreg a fost alcoolic şi al doilea tată vitreg mergea în aceeaşi direcţie, să ajungă alcoolic. Tatăl meu adevărat a murit la vârsta de 47 de ani, dar e în regulă dacă beau o băutură „creştinească”, puţin vin pentru stomacul meu. De ce să nu bem vin? Pentru că nu se aliniază cu nimic care este din caracterul lui Dumnezeu. Vinul despre care vorbeşte Biblia că este binecuvântat nu este vinul ameţitor. Nu există niciun fel de proprietăţi care ajută starea de sănătate în vinul alcoolic.
Un articol din „Jurnalul de Medicină New England” scoate în evidenţă faptul că alcoolul nu are proprităţi terapeutice pentru durerile de piept la persoanele care au antecedente medicale de probleme cardiace. De ce să spunem „nu” vinului? Pentru că Dumnezeu spune „nu” vinului!
Astăzi cuvinte ca „abstinenţă” sau „cumpătare” sunt discreditate ca fiind „conservatoare” şi „nașpa”. Ei cred că simplul fapt că nu vrei să bei o „bericică” din când în când arată că eşti un creştin încăpăţânat şi fanatic. Poate foloseşti scuza că inviţi prieteni nemântuiţi la tine şi vrei să-i câştigi pentru Hristos servindu-i cu nişte vin ca să-i faci să se simtă confortabil. Dar dacă inviţi homosexuali la tine acasă ce faci? Cum o să-i faci pe ei să se simtă confortabil? Sau nişte drogaţi sau consumatori de cocaină? Vei trage şi tu pe nas şi vei spune „Slavă Domnului, nu vrem să-i îndepărtăm!”
Astăzi eşti considerat îngust la minte dacă ești cumpătat sau abstinent în ce priveşte băuturile alcoolice, dar în Împărăţia lui Dumnezeu cumpătarea are o conotaţie de excelenţă spirituală şi binecuvântare. În Numeri 6 se vorbeşte despre un jurământ al nazireului. Era un jurământ al excelenţei, când oamenii se puneau deoparte pentru Dumnezeu.
„Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi, nici uscaţi.”
Pastorul confruntă „sfinţii care trag la măsea
Cei care sunt chemaţi la excelenţă spirituală sunt acei oameni care se separă de orice fel de băutură alcoolică. Pavel spune în Corinteni: „să aprobaţi acele lucruri care sunt excelente”. Noi trebuie să fim oameni care tind spre excelenţă, pentru că Dumnezeu spune: „aş prefera să fiţi reci sau în clocot, dar dacă sunteţi căldicei, sau mai puţin decât excelenţi, nu am mult timp pentru voi.”
Preoţi
Nu e o greşeală că Dumnezeu le-a poruncit preoţilor să se abţină de la orice băutură alcoolică atunci când slujeau. Domnul i-a vorbit lui Aaron în Levitic 10:9:
„Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri”
Preoţii lui Dumnezeu nu beau. Isus a fost preotul lui Dumnezeu şi Isus nu a băut. În 1 Petru 2:9 noi suntem numiţi „o preoţie împărătească şi un neam sfânt”. Noi nu bem.
Nu e o greşeală că în Scriptură abstinenţa este asociată cu binecuvântarea spirituală şi excelenţa. Nu e o greşeală că mamelor a trei dintre cei mai mari oameni din Biblie li s-a poruncit să nu bea vin. Mamei lui Samson, Manoa, i s-a spus: „Să nu bei vin, pentru că Dumnezeu îl va folosi pe fiul tău.” Şi Samson a avut putere de la Dumnezeu. Este interesant că Dumnezeu i-a spus Manoei să nu bea vin.
Ana, mama lui Samuel, spune despre ea: „Nu am băut vin sau băuturi tari.” Este interesant că atunci când Ioan Botezătorul s-a născut, îngerii au spus:
„Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.” (Luca 1:15)
Ioan Botezătorul avea ungere. A fost unul dintre cei mai mari predicatori ai tuturor timpurilor şi oamenii veneau de peste tot să-l audă predicând.
Biserica pe care Dumnezeu va veni s-o ia este o biserică ce are putere, autoritate şi ungere. Va fi o biserică ce nu are pată sau zbârcitură, cu o glorie care este mai mare decât cea a primului templu. Va fi o biserică abstinentă, cumpătată, curată şi sfântă. Dumnezeu are ce e mai bun pentru mine şi pentru tine.
Pavel a scris: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” Poate crezi că viaţa creştină este foarte grea; că aceşti ciudaţi pentru Hristos au o existenţă monotonă. Tot ce fac este că merg la biserică. Am veşti pentru tine – nu am trăit niciodată o viaţă atât de plină de entuziasm înainte să fiu mântuit. Am auzit-o pe soţia lui Ron Holmstead mărturisind despre momentul când Dumnezeu a vindecat-o. A spus: „Când Dumnezeu m-a atins în acea seară, nu-mi păsa cine era în jurul meu sau cine se uita la mine. Niciodată nu am avut probleme cu alcoolul sau cu drogurile, dar nu-mi puteam imagina pe cineva care să se simtă la fel de bine ca mine atunci când am simţit că Duhul lui Dumnezeu m-a atins şi mi-a vindecat trupul.” Dumnezeu are ceva care te „îmbată” spiritual, dar care nu cauzează durerea sau divorţul, destrămarea familiei sau moartea pe care alcoolul le provoacă.
Împărăţia
Epistola către Romani spune:
„Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”
Trebuie să ne dăm jos din trenul păcatului şi să renunţăm la a mai bea din paharul Diavolului. Trebuie să începi să găseşti locul unde este viaţă cu adevărat în această lume. Nu este în păcat, prietene! Cu siguranţă nu este în a sta întins pe o alee undeva în timp ce şobolanii îţi mănâncă glezna până la os. Viaţa adevărată este într-o experienţă pe care Biblia o numeşte „mântuire”, care este urmată apoi repede de o altă experienţă numită „botezul cu Duhul Sfânt”. Aceasta este aceeaşi experienţă care a avut loc în ziua Rusaliilor când oamenii lui Dumnezeu s-au adunat în camera de sus pentru a aştepta promisiunea Tatălui. Biblia spune că în timp ce erau adunaţi acolo rugându-se „a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Într-un fel sau altul au coborât, împiedicându-se pe scări şi au ajuns pe străzile oraşului, dar ceva li se întâmplase şi nu doar stăteau cântând „Cine vrea să fie mântuit” şi legănându-se împreună. Petru a explicat: „Nu suntem beţi, ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel.” „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.” Biblia spune că dacă Dumnezeu găseşte un vas voitor să se smerească şi să-L primească, Dumnezeu îl va boteza cu Duhul Sfânt. El îţi va da o bucurie, o pace, un adevăr şi o neprihănire pe care nu le-ai mai avut vreodată înainte. Poţi să primeşti darul preţios al mântuirii şi să trăieşti curat pentru Dumnezeu.
Dacă vrei să bei ceva care durează pentru totdeauna, gustă din paharul cu vin nou. Aceasta este o chestiune critică la momentul actual. Dumnezeu te poate elibera, dacă tratezi cu sinceritate problema ta şi strigi la Dumnezeu. „Nu vă îmbătaţi de vin, ci fiţi plini de Duhul Sfânt”.
