Autor: One80° Cluj

Uneori, anumite definiții ar trebui rescrise. De exemplu, definiția cuvântul „erou”. Căci eroi sunt cei ca Joseph, care au luat viața de la capăt într-o lume prea îndepărtată pe hartă de locul de baștină. S-a născut în India, în orașul Kolkata, considerat capitala culturală a Indiei, și locuiește în România de 8 luni. Ne-am cunoscut la biserica din Cluj-Napoca și ne-am împrietenit! 🙂

A avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări:

– Spune-ne câteva lucruri despre viața ta înainte de a veni în România.
Înainte să ajung în România, viața mea era un dezastru, atât pe plan financiar, cât și pe cel personal, iar acum, încet, ajung să pot avea grijă de părinții mei, lucru de care mă bucur mult.

– Care este cel mai amuzant moment pe care ți-l amintești?
Cel mai amuzant moment din viața mea a avut loc în copilărie, chiar înainte de Florii, când eu și doi prieteni am plecat să tăiem frunze de palmier, iar atunci s-a întâmplat să apară și proprietarul care ne-a prins în flagrant și era gata să ne taie capetele. Din fericire, am fost salvați de câțiva oameni din zonă, noi având o vârstă fragedă pe vremea aceea. După cele întâmplate, am sărbătorit acea zi ca fiind cea mai amuzantă din viețile noastre.

– Care a fost prima impresie despre România?
Mi-au plăcut mult imprejurimile pentru că stilul arhitectural și verdele naturii, până să vin în România, le-am văzut doar în filme. Sunt foarte bucuros să fiu aici!

Azi e despre teatru. Cu precădere despre cele două echipe ale bisericii: Umbre și Cameleon. Acestea au fost înființate în anii 2008-2009, actualmente reunind 11 pasionați care se pregătesc cu dăruire pentru fiecare punere în scenă. De regulă, scenariile sunt scrise de Sergiu Oprea și Mihai Rusandru și vizează fie lecții cu învățătură, fie reprezentarea, într-un mod inedit, a unor momente cheie din viața Domnului Isus.

Unul dintre iubitorii artei spectacolului e Andrei Barna, parte a echipei Cameleon încă din 2021. Acesta a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

– Andrei, să începem dialogul nostru cu o întrebare clasică: de ce teatru?

Am ales teatrul deoarece în copilărie am înțeles că dacă vrei să ajuți oamenii și să le înțelegi slăbiciunile, trebuie să te pui în pielea lor, să vezi lucrurile din perspectiva lor. Teatrul e locul ideal în care poți să intri în pielea unui personaj, fie el fictiv, real, istoric etc. Totodată, prin teatru ai posibilitatea să tranmiți publicului anumite noțiuni profunde, prin cuvinte, mișcare scenică sau prin interpretarea cât mai autentică a rolului tău.

– Care sunt marile provocări ale unui artist care face teatru în cadrul unei biserici?

Cea mai mare provocare este pregătirea piesei de teatru în sine. Aș spune că pe lângă învățarea replicilor și interpretarea rolului, se depune multă muncă în pregătirea ținutelor specifice, a decorului, în formularea și redactarea unui scenariu. De asemenea, obiectivul nostru este să invităm cât mai mulți oameni noi la piesele pe care le interpretăm în cadrul bisericii.

– Care este esența unui bun actor? Să iubească personajele cărora le dă viață?

Cred că unul dintre cele mai importante lucruri e să știi care este scopul pentru care faci teatru. Ca biserică, noi facem teatru pentru ca oamenii să se întoarcă la Isus. Un alt lucru pe care eu îl consider important este să știi cum să te transpui cât mai bine în pielea personajului pe care îl interpretezi, să joci în piesa de teatru ca și cum tu ești chiar acel personaj.

– Ce mentori ai avut de-a lungul timpului și ce ai învățaț de la ei?

Aș putea spune că una dintre persoanele care m-au îndrumat în viață, m-au încurajat și m- au învățat ce este cu adevărat important, este pastorul bisericii noastre. Lăsându-mă sfătuit de el și cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să devin un bărbat tot mai responsabil, să tratez cu anumite probleme de caracter și să slujesc oamenilor. Totodată, eu cred că mai am multe de învățat, cred că drumul pe care am ales să merg e lung și îngust cum a spus Isus, însă cred că e singurul care merită cu adevărat, pentru ca are o valoare veșnică.

Sâmbătă, 6 mai 2023, cu ocazia vizitei unei echipe de impact din Codlea, băieții din echipa Umbre au interpretat sceneta „Oglindirea”, pe care vă invităm să o vizionați.

– Care a fost prima impresie despre România?

Când am venit în România, știam câteva lucruri despre această țară datorită fratelui meu care lucra aici. Aceasta este prima mea excursie în afara țării mele. Oamenii de aici sunt foarte prietenoși, amuzanți și drăguți. Mi-ar plăcea să continui să lucrez aici. Îmi place România!

– Cine v-a inspirat cel mai mult în activitatea din biserică? Dar în viața de zi cu zi?

– Nu mă pot gândi doar la o persoană. Mă uit la calitățile unei biserici/ unui individ și încerc să iau ce e mai bun de la fiecare. De exemplu, cineva poate fi foarte priceput să administreze finanțe, dar să nu aibă abilități sociale. În același timp, cineva poate avea abilități sociale, dar să nu se descurce cu administrarea finanțelor. Astfel, mă uit la domeniul de referință din viața unei personae și încerc să copiez acele abilități care îi face pricepuți.

– Cum găsiți subiecte pentru predici?

– Citesc zilnic texte cu subiect religios. Citesc Biblia. Mă rog specific ca Dumnezeu să-mi vorbească în timpul citirii Bibliei. Citesc presa (sunt abonat la un ziar)

– Care este elementul principal  care vă motivează în viață?

– Să nu îmi irosesc timpul cu lucruri inutile, precum filme, jocuri (gaming) sau altele asemenea, ci să devin din ce în ce mai bun în orice fac, să devin mai productiv, să devin o influență mai bună… să încerc să fac o diferență pentru cei aflați în nevoie.

– Puteți descrie o situație dificilă din viața dumneavoastră care v-a făcut mai puternic?

– Există câteva momente, dar moartea nou-născutului nostru a fost una dintre cele mai semnificative. Este greu de explicat. A fost o experiență tristă, dar, în același timp, a fost și o experiență puternică în care Dumnezeu ni S-a revelat ca mângâietor, iar prin aceasta a avut loc un impact de durată asupra vieților noastre.

– În acest moment, pentru ce sunteți recunoscător?

– Sunt recunoscător pentru perioada  în care Dumnezeu ne trece. În biserica noastră, vedem mâna lui Dumnezeu în ceea ce privește venirea oamenilor noi, a ucenicilor care devin mai buni, dar și a unitatății în biserică. De asemenea, sunt recunoscător pentru unitatea familiei și a căsniciei mele… În familia noastră, avem o legătura strânsă cu copiii. Este o bucurie să văd că ei înșiși își doresc să devină urmașii lui Isus și nu fac asta doar datorită faptului că noi păstorim biserica.

– Completați propoziția: „Fericirea înseamnă…”

– Fericirea înseamnă a fi în centrul voii lui Dumnezeu. Este ușor de spus acest lucru acum, când ne aflăm într-o perioadă rodnică, , dar chiar și când trecem prin altele mai întunecate, cunoștința în ceea ce privește realizarea lucrurilor corecte, după voia lui Dumnezeu, este o sursă profundă de fericire, în ciuda circumstanțelor.

– Care este diferența dintre „a fi viu” și „a trăi”?

– Diferența este să nu irosești timpul cu lucruri inutile… trăiește pentru binele celorlalți în fiecare zi!

 – Dacă aș fi un copil, care ar fi cel mai prețios sfat pe care mi l-ați putea oferi?

– Învață limbi străine și cântă la instrumente muzicale… Copil fiind, lucrurile pot fi învățate incredibil de repede, iar ele vor fi o binecuvântare pentru tot restul vieții tale. De asemenea, crede că Dumnezeu mereu ascultă rugăciunile copiilor, dar și faptul că relația ta cu El, având dragostea ca bază, poate începe CHIAR ACUM! Îi vei auzi vocea și Îi vei simți prezența în curând dacă Îl cauți cu toată inima.