de Nicoleta Hereș
Când vezi că viața nicăieri nu duce, Simți grabă, îndoială, frică de eşec; Te simți legat, te vezi la o răscruce... În suflet e amar și tot mai sec... Ticăie ceasul, stai pe loc, dar timpul trece; Te simți ca pe o listă de-aşteptare. În al tău suflet amărât şi rece, Nici tu cu tine nu mai ai răbdare... Tu vrei să mergi, dar plănuieşti să stai, Şi gânduri care-ți vin în cap, sunt multe; Auzi ceva, însă speranță n-ai... Dar lasă-ți sufletul s-asculte! Oprește-te pe al tău loc și taci! Căci Domnul e acolo și-ți vorbeşte; Priveşte-ți viața, ia aminte la ce faci, Întoarce-te la El, căci te iubește! Pleacă-ți genunchii şi ascultă acea chemare! E El, Cel ce te-a izbăvit de foc; În viața ta aduce vindecare. Tu să Îl pui mereu pe primul loc! De El, tu să-ți lași inima ghidată! Să-L lași mereu să te conducă, pas cu pas; Te va purta pe brațe, ca un tată. Ascultă-L, ia aminte la al Lui glas! Şi lasă-ți mintea, a Lui voie să priceapă; Şi fă ce de făcut ți-a mai rămas! Ești ca un pom cu rădăcinile în apă, De stai cu El de vorbă, măcar un ceas! Atunci, tu vei vedea cum răul a apus, A pierit îndoiala şi s-a născut credinţa! Lumina ta, ancora ce te ține E Isus; Sprijinul tău, Răsplata, Biruința! Căci drumul ce te duce-n sus, zic unii Că merge-n jos, da, poate că-i greu; Pentru că te coboară-n ochii lumii, Însă te-nalță-n ochii lui Dumnezeu!
Casa Olarului Cluj-Napoca 