Categorie: Poetry

de Nicoleta Hereș

Ei, două suflete. Pe-o palmă de pământ
sădesc al dragostei sfânt legământ!
Aceasta-i pentru amândoi, cunună!
Şi roade vor culege împreună!

Ca pe sămânţa care încolțeşte,
Ei o-ngrijesc, iar dragostea-nflorește,
Și, cu răbdare o udă mereu.
Sămânța-i dragostea lui Dumnezeu!

În dragoste nu căuta folosul tău,
Ci dă, cum Domnul a dat pe Fiul Său,
Căci dragostea nu-i niciodată despre sine
Ea-i despre cum să dai, să rupi din tine!

Ea, dragostea, le suferă pe toate;
Iubește adevărul şi creşte-n bunătate, 
Și cere s-o păstrăm mereu curată.
Dragostea nu va pieri niciodată!

Iubirea-ți va aduce bucurie;
Şi al tău suflet va dansa în veselie!
Însă tot ea te va-nvăța să fii smerit,
Să-ți pară rău, să recunoşti când ai greșit.

În dragoste ești, parcă pe o scară:
Ea te înalță și tot ea te coboară!
Spune să fii la bine și la greu;
Și-i minunat când jos și sus e Dumnezeu!

Și chiar de uneori sufletul plânge,
Ea-i funia împletită-n trei, ce nu se frânge!
Și decât dragostea , nimic nu-i mai presus!
E el, e ea și sâmburele - e Isus!

de Nicoleta Hereș

Când vezi că viața nicăieri nu duce,
Simți grabă, îndoială, frică de eşec;
Te simți legat, te vezi la o răscruce...
În suflet e amar și tot mai sec...

Ticăie ceasul, stai pe loc, dar timpul trece;
Te simți ca pe o listă de-aşteptare.
În al tău suflet amărât şi rece,
Nici tu cu tine nu mai ai răbdare...

Tu vrei să mergi, dar plănuieşti să stai,
Şi gânduri care-ți vin în cap, sunt multe;
Auzi ceva, însă speranță n-ai...
Dar lasă-ți sufletul s-asculte!

Oprește-te pe al tău loc și taci! 
Căci Domnul e acolo și-ți vorbeşte;
Priveşte-ți viața, ia aminte la ce faci,
Întoarce-te la El, căci te iubește!

Pleacă-ți genunchii şi ascultă acea chemare!
E El, Cel ce te-a izbăvit de foc;
În viața ta aduce vindecare.
Tu să Îl pui mereu pe primul loc!

De El, tu să-ți lași inima ghidată!
Să-L lași mereu să te conducă, pas cu pas;
Te va purta pe brațe, ca un tată.
Ascultă-L, ia aminte la al Lui glas!

Şi lasă-ți mintea, a Lui voie să priceapă;
Şi fă ce de făcut ți-a mai rămas!
Ești ca un pom cu rădăcinile în apă,
De stai cu El de vorbă, măcar un ceas!

Atunci, tu vei vedea cum răul a apus,
A pierit îndoiala şi s-a născut credinţa!
Lumina ta, ancora ce te ține E Isus;
Sprijinul tău, Răsplata, Biruința!

Căci drumul ce te duce-n sus, zic unii
Că merge-n jos, da, poate că-i greu;
Pentru că te coboară-n ochii lumii,
Însă te-nalță-n ochii lui Dumnezeu!

de Nicoleta Hereș

În viață-i călător;
El vede şi alege,
Şi nu vrea să nege;
Se luptă și merge,
Pe calea unui Rege:
Prin cel mai Bun Păstor.

Se simte cuprins...
De lacrimi și durere,
Necaz și tăcere;
Dar alege să spere,
Speranța nu piere;
Isus l-a atins!

Simte că oboseşte,
Că-i greu şi prea mult,
Dar nu se dă bătut!
Putere a cerut,
Şi-n El a crezut!
Isus îl iubește!

Credinţa nu-i mică!
El, jos, la pământ,
Îndurerat și frânt,
Nu scoate-un cuvânt,
Şi îl frământă un gând...
Dar Domnul îl ridică!

Aduce mulțumire;
Pentru greu și bine,
Şi multe şi puține...
Nu uită să se închine;
Pentru zile de har pline...
Pentru-a Domnului iubire!

de Nicoleta Hereș

Căzut în drum, însângerat,
Şi de dureri îngenuncheat...
Zăceam, plângeam, mă simțeam stins!
Tu, Mâna Sfântă mi-ai întins,
De jos m-ai ridicat!

Atât de mult Tu m-ai iubit;
Şi pentru mine ai murit!
Pe Cruce, Fiule-ai fost pus,
La moarte, Doamne, ai fost dus,
Ca să fiu mântuit!

Vrăjmaşul voia să mă-nşele:
Să mă îndrept spre lucruri rele...
Dar Tu, viața mi-ai luminat;
Şi Sângele Tău a spălat,
Mulțimea păcatelor mele!

Doamne, Ai Înviat în mine!
Tu mi-ai întors paşii spre Tine!
Mă uit astăzi la viața mea:
În toate văd Dragostea Ta!
Zilele-mi sunt senine! 

În veci slăvesc Numele Tău!
Tu ai venit în drumul meu...
Pe Calea Ta m-ai îndreptat,
Și sufletul mi-ai bucurat;
Isuse, Fiul Lui Dumnezeu!