Narațiunea nașterii Domnului se întrepătrunde, pentru câteva versete, cu o povestire în ramă. Tehnica încorporează ideea respectării de către părinții lui Isus a tradiției: copilul este adus înaintea Domnului și este oferită jertfa corespunzătoare. Este introdus în scenă un personaj despre care nu știm mai nimic. Singurele informații care ni se oferă, au legătură cu relația pe care Simeon a avut-o cu divinitatea.
Nu sunt importante statutul social, victoriile personale sau povestea vieții lui. Luca spune doar că „ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu.” Consecința acestei atitudini a fost că Duhul Sfânt Îl înștiințase că nu va muri înainte să-L vadă pe Hristosul Domnului. Relația strânsă pe care o avea cu Acesta, se traduce și în versetul care anunță că a fost „mânat de Duhul Sfânt”. Adică îmboldit. Iar el se supune, căci vocea care îi vorbește îi este familiară.
Odată înfăptuită minunea, el poate cere „slobozirea”, căci ce a fost spus se împlinise. Devine tangibil. Iar explozia bucuriei se traduce într-un imperativ asumat de rolul pe care-l joacă în istorie: „sloboade în pace pe robul tău, Stăpâne!” Nu știm când a primit Simeon înștiințarea care avea să-i orienteze viața. Dar pentru el, aceasta a fost ca un far călăuzitor. Mesajul primit din înălțimi a fost tema vieții sale. Îmi imaginez că în tot acest timp de așteptare, purta în suflet un dor, un freamăt care-i vorbea, în momentele de îndoială, despre împlinirea promisiunii. Deoarece, conștient sau nu, toți acționăm, gândim sau ne stabilim idealuri, în funcție de ceea ce ne animă. De tema vieții noastre. Însă aceasta nu ni se arată mereu ca un far, limpede, în contrast cu noaptea, ci ca o mireasmă, ca o perpetuă adulmecare, ceva ce am întrezărit o clipă.
Personajul de azi exemplifică o lecție divină, predată deopotrivă lumii contemporane. Aceea a așteptării, în ascultare, a împlinirii unei promisiuni care se aude de peste veacuri.
O poveste de Charles Dickens despre un bătrân avar care trebuie să întâlnească fantomele Crăciunului trecut, prezent și viitor, pentru a-l ajuta să reînvie bunătatea din inima lui rece.
Fantomele îi amintesc faptul că s-a obișnuit să fie un om morocănos, dar și consecințele refuzului de a se strădui să devină un om mai bun. În apropierea Crăciunului, cea mai veselă zi a anului, Scrooge își dă seama de contrastele personalității sale.
Jim Carrey joacă patru roluri diferite în această nouă versiune a filmului „A Christmas Carol”.
Ecranizare după romanul lui Francine Rivers, filmul este prezentat ca o poveste pentru copii, cu tentă crestină misionară. Povestea se petrece având în fundal peisajele de o frumusețe și sălbăticie aproape ireale ale statului Utah, SUA. Filmul prezintă debutul creștinismului misionar pe pământul amerindienilor, la două generații după ce imigranții galezii i-au măcelărit pe indienii apași și le-au ocupat teritoriile. Tot atunci ei au adus cu ei un vechi ritual celtic, practicat de sute de ani, în care-și alegeau un om ca și „curățător de păcate”, pe care-l stigmatizau sortindu-l să traiască în singurătate și care, la înmormântarea fiecăruia, printr-un ritual, trebuia sa ia asupra lui păcatele decedatului, pentru ca acesta să poată ajunge în Împărăția Cerului.
Biserica Creștină „Casa Olarului”, Cluj-Napoca, vă invită să vă petreceți seara de sâmbătă alături de noi. Am pregătit pentru voi un spectacol live format din piese de teatru, poezie și muzică gospel. Scopul este și va fi întotdeauna să aducem laudă și să-L slăvim pe Dumnezeul cel viu.
Evenimentul va avea loc la sediul nostru de pe str. București, nr. 15, în data de 9 decembrie 2023, la ora 19:00.
Îndoctrinarea lui Gerrit Wolfaardt este completă: familia, tradițiile, cultura, până și biserica l-au învățat că negrii sud-africani sunt un cancer în regiune. Sub privirile unor membri de vază ai guvernului și armatei, Gerrit dezvoltă un plan diabolic să curețe Africa de Sud de pericolul negru. Înainte ca planul lui să fie realizat, întâlnește doi oameni care îl vor pune în conflict cu viitorul lui: Celeste, o studentă cu o minte foarte deschisă și Peter Lekota, un pastor care condamnă prejudecățile lui Gerrit.
Biserica Creștină „Casa Olarului”, Cluj-Napoca, vă invită să vă petreceți seara de sâmbătă alături de noi. Am pregătit pentru voi un spectacol live format din piese de teatru, poezie și muzică gospel. Scopul este și va fi întotdeauna să aducem laudă și să slăvim pe Dumnezeul cel viu.
Evenimentul va avea loc la sediul nostru de pe str. București nr. 15, în data de 18 Noiembrie 2023, la ora 19:00.
Tată, mă-ncred în Tine,
Când lupta este grea!
Când nu sunt la-nălțime,
Dar nici nu pot urca,
Tu, Doamne, mă ridici,
Mă pui la dreapta Ta
Și mâna Ta, Isuse,
E peste viața mea!
Când cad și mă lovesc,
Și rănile mă dor
Când toți mă părăsesc,
Când tot mai jos cobor,
Tu, Tatăl meu, rămâi
Și-mi sari în ajutor...
Când Tu ești lângă mine,
E totul mai ușor!
Lacrimi îmi cad pe-obraz,
Şi inima se frânge
Căci, Doamne, nu-s viteaz;
Iar sufletul îmi plânge.
Dar știu că nu mă lași,
Că brațul Tău mă strânge,
Că pentru viața mea
Tu ai plătit cu sânge!
Ca eu să fiu iertat,
Isus, Tu Te-ai jertfit!
Astăzi eu sunt curat
Pentru că Tu-ai murit.
O, cum aș putea crede
Că Tu m-ai părăsit?
Când toate le-ai făcut,
Pentru că m-ai iubit!
Tu ești sprijinul meu!
Tu nu mă lași să plâng.
M-alini când mi-este greu,
Cu glasul Tău cel blând!
Pune-mi, te rog, în suflet,
Un foc! Vreau să-Ți slujesc!
Și-ajută-mă, O, Doamne,
Să-Ți spun cât Te iubesc!
Filmul pe care îl vom difuza în această sâmbătă este inspirat din fapte reale și urmărește povestea lui Peter Marshall, un imigrant scoțian la New York. De la începutul modest până la alegerea sa drept cleric al senatului Statelor Unite.
Unul dintre motivele care stau la baza alegerii acestei cărți în topul „Cărți care mi-au schimbat viața” e simplitatea. În formă și în fond. Fără profunzimi interpretabile în care riști să te pierzi din cauza unei subiectivități măcinate, fără idei dogmatice care stârnesc controverse. Cred că e condiția sine qua non care o face de o constantă actualitate. Dincolo de asta, o prefer, pentru că fiecare se poate regăsi, în contextele existenței individuale, ca parte din confruntarea eroului, intitulat, nu la întâmplare, generic, Creștinul.
Lucrarea lui Bunyan reunește, sub forma unui manual de învățături, cele mai importante și simple idei ale creștinismului: să ascultăm, să ne smerim, să îndrăznim. Accentul se pune pe metafora drumului vieții, ilustrativă, cu urcușuri și coborâșuri. În aventura individuală, reușita nu e o garanție, însă ceea ce validează atitudinea e raportul încercare-eșec. Astfel, când se abate de la calea dreaptă, Creștinul ajunge în situații pe care le poate traversa numai cu ajutor divin; se victimizează, plânge, pierde, câștigă. Repetă. Ca într-un perpetuum mobile, provocările nu-l ocolesc și îi testează vigilența și încrederea. Cartea nu ilustrează virtuți umane, căci în realitate, povestea nu are mai nimic din patosul eroilor legendari.
Aventura începe când Creștinul conștientizează starea deplorabilă în care trăiește și greutatea poverii pe care o cară cu el. Avertismentul lansat, că cetatea va arde, rămâne fără ecou. Familia îi condamnă abnegația, dar el pornește la drum, fără să știe ce-l așteaptă. Rătăcirea inițială e debusolantă, dar are un firesc uman intrinsec. Îmi plac personajele create ca tipologii. Fiecare scoate în evidență o calitate sau defect uman, prin care se definește în raport cu ceilalți. Intenția e moralizatoare și atent calculată. Fiecare alt călător întâlnit va determina parcursul Creștinului, influențându-l pozitiv sau negativ.
Sugestivă e scena în care Creștinul vede un om, într-o cușcă de fier, într-o peșteră foarte întunecoasă. Dialogul e cu miez și avertizează asupra pericolului care ne pândește pe toți:
„-Ce-i cu tine?
-Eu sunt ce n-am fost altădată, răspunse omul. Am fost odinioară un adevărat credincios, vestit în ochii mei, precum și în ochii altor oameni…
-Dar acum? întrebă Creștinul. Ce ești acum?
-Sunt un om deznădăjduit…Am întărâtat mânia lui Dumnezeu și El m-a părăsit. Inima mi s-a împietrit într-atâta că nu mă mai pot pocăi.” (1998, p.45)
Limita dintre ficțiune și realitate e, așadar, sugestiv creionată. Nu degeaba avertizează autorul în epilog „Dă-ți silința să pricepi înțelesul povestirii!”
Casa Olarului Cluj-Napoca 