Autor: One80° Cluj

de Nicoleta Hereș

Atâta timp, eu am serbat
Crăciunul, Doamne, fără Tine,
Și am uitat c-ai îmbrăcat
A tinei haină pentru mine.

Cu grijă am vrut să păzesc
Tradițiile din vechime
Ce inima o-nveselesc,
Dar ele nu Te-aveau pe Tine.

Într-un târziu, am devenit
Hoinar, pe căile străine,
Sufletul meu era zdrobit 
Și-am început să-ntreb de Tine.

Mi s-a răspuns că ai venit
Să mori pe-o cruce pentru mine,
Că cerul sfânt l-ai părăsit
Ca eu să trăiesc doar prin Tine.

Tu, de Crăciun, mi-ai dăruit,
Din slava zărilor divine,
Cadoul cel mai prețuit:
O viață veșnică cu Tine.

Iar azi, de Crăciun, celebrez 
Iubirea ce-am găsit în Tine,
La ieslea Ta îngenunchez
Și vreau să locuiești în mine...

de Oana Goga

De te-ncrezi în dragoste,
Să-ți aducă bucurie,
De te-ncrezi în vorbe dulci,
În referene calde, iuți,
Dragostea nu-i sentiment,
Nu dăinuie permanent.
Dragostea e bucuria
De-aL cunoaște bine, cert
Pe Cel care a creat
Inima și ce i-a dat,
Chiar dorința de-a iubi,
De-a visa și de-a simți.
Dragostea nu-i sentiment,
Ci este chiar bucuria
De a spune într-o zi:
„Bune, rele, orice-a fost,
Astăzi noi suntem în cer,
Departe de ce-i peren.
Suntem bine împreună,
Am trecut orice furtună,
Am trecut orice năpastă,
Suntem împreună acasă!”

de Ella-Lidia Clipa

Cer astăzi cerului albastru
„Bucuroși să fie împreună,
Cei ce se vor ține de mână
În duminica cea sfântă,
În sfârșit sunt împreună!”
Ducându-se spre adevăratul „ACASĂ”

de Giorgiana Oprea

Ce mare dar, ce bucurie!
E nunta noastră, dragul meu!
Înspre altar pășim să fie, 
Zi specială, tu, soțul meu!

Legământul nostru azi
Din cer, Isus îl va vedea
Noi împreună rostim „DA”
Până „ACASĂ” vom alerga! 

de Nicoleta Hereș

Te-am întrebat despre atâtea taine sfinte;
Să caut singur nu-mi era de-ajuns.
Mi-ai spus s-aștept, mi-ai spus să iau aminte...
La tot ce Te-ntrebam, mi-ai dat răspuns!

Te-am întrebat ce-i dragostea, ce-nseamnă să iubești?
De ce spui că nu piere niciodată?
Și-atunci când ai ales să Te jertfești 
Am cunoscut ce-i dragostea adevărată!

Astăzi mai am o singură-ntrebare,
Și cer în a mea viață, al Tău har;
Te rog să fiu o binecuvântare!
Oare poți Tu să faci din mine-un dar?

Ajută-mă, O, Doamne, să-l slujesc,
Pe omul ce Tu mi l-ai dăruit!
Cum tu iubești, Isuse, să-l iubesc!
Să faci din mine ajutorul potrivit!

Să am o inimă mai plină cu iubire,
Să nu iubesc din slava mea deșartă,
Să nu-mi las sufletul purtat de fire,
Căci dragostea cere răbdare, iartă...

În clipe, când din nedreptate, plâng,
Te rog, Isuse, să nu-mi dai dreptate!
Ci-ajută-mă, mai tare să mă frâng,
Căci dragostea-i plină de bunătate!

Când, din orgoliu-mi schimb vorbirea,
Și cu cuvintele grele, eu rănesc,
Îndreaptă-mi, Tată, spre Tine, privirea,
Și-ajută-mă, ce-mi dai, să prețuiesc!

Ajută-mă să fiu un sprijin când e greu,
Căci cot-la-cot, în doi, e mai ușor,
 Și să nu caut la folosul meu,
Ci fă din mine, Doamne-un ajutor!

Îți mulțumesc pentru ce-mi dăruiești!
Îți cer o inimă mereu curată!
Şi vreau, în mine, Doamne, să zideşti
Întotdeauna, dragostea adevărată!