Autor: One80° Cluj

Mihai și Nicoleta(III)

Publicat de de One80° Cluj în Poetry

de Oana Goga

De te-ncrezi în dragoste,
Să-ți aducă bucurie,
De te-ncrezi în vorbe dulci,
În referene calde, iuți,
Dragostea nu-i sentiment,
Nu dăinuie permanent.
Dragostea e bucuria
De-aL cunoaște bine, cert
Pe Cel care a creat
Inima și ce i-a dat,
Chiar dorința de-a iubi,
De-a visa și de-a simți.
Dragostea nu-i sentiment,
Ci este chiar bucuria
De a spune într-o zi:
„Bune, rele, orice-a fost,
Astăzi noi suntem în cer,
Departe de ce-i peren.
Suntem bine împreună,
Am trecut orice furtună,
Am trecut orice năpastă,
Suntem împreună acasă!”

Cum Tu iubești

Publicat de de One80° Cluj în Poetry

de Nicoleta Hereș

Te-am întrebat despre atâtea taine sfinte;
Să caut singur nu-mi era de-ajuns.
Mi-ai spus s-aștept, mi-ai spus să iau aminte...
La tot ce Te-ntrebam, mi-ai dat răspuns!

Te-am întrebat ce-i dragostea, ce-nseamnă să iubești?
De ce spui că nu piere niciodată?
Și-atunci când ai ales să Te jertfești 
Am cunoscut ce-i dragostea adevărată!

Astăzi mai am o singură-ntrebare,
Și cer în a mea viață, al Tău har;
Te rog să fiu o binecuvântare!
Oare poți Tu să faci din mine-un dar?

Ajută-mă, O, Doamne, să-l slujesc,
Pe omul ce Tu mi l-ai dăruit!
Cum tu iubești, Isuse, să-l iubesc!
Să faci din mine ajutorul potrivit!

Să am o inimă mai plină cu iubire,
Să nu iubesc din slava mea deșartă,
Să nu-mi las sufletul purtat de fire,
Căci dragostea cere răbdare, iartă...

În clipe, când din nedreptate, plâng,
Te rog, Isuse, să nu-mi dai dreptate!
Ci-ajută-mă, mai tare să mă frâng,
Căci dragostea-i plină de bunătate!

Când, din orgoliu-mi schimb vorbirea,
Și cu cuvintele grele, eu rănesc,
Îndreaptă-mi, Tată, spre Tine, privirea,
Și-ajută-mă, ce-mi dai, să prețuiesc!

Ajută-mă să fiu un sprijin când e greu,
Căci cot-la-cot, în doi, e mai ușor,
 Și să nu caut la folosul meu,
Ci fă din mine, Doamne-un ajutor!

Îți mulțumesc pentru ce-mi dăruiești!
Îți cer o inimă mereu curată!
Şi vreau, în mine, Doamne, să zideşti
Întotdeauna, dragostea adevărată!

Umblarea pe Apă (IX)

Publicat de de One80° Cluj în Discipleship

Biserica „Casa Olarului” din Cluj-Napoca a inițiat un ciclu de studii biblice de casă care au la bază cartea lui John Ortberg, „Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă”. Abordarea acestei istorii biblice este deosebită și încurajatoare. Pe apele învolburate ale credinței, Isus vrea să te intalnească într-un mod care te va schimba pentru totdeauna, întărindu-ți caracterul și încrederea în Dumnezeu.

Într-o societate care trăiește sub imperativul lui „ACUM” și a rezultatelor obținute instant, creștinismul vine cu o propunere incomodă: răbdare, autocontrol, sacrificiu. Pentru cei din postmodernism, povestea lui Avraam, care a așteptat ani buni să primească copilul promis, povestea pare desuetă. Însă „a aștepta” nu e un verb pasiv. Presupune încredere deplină în faptul că Dumnezeu știe ce face și El îi răsplătește pe cei care așteaptă. Deopotrivă, presupune smerenie, care cultivă în suflet recunoașterea faptului că nu avem control asupra situațiilor prin care trecem.

Cei care așteaptă știu că, ocazional, vor traversa etape diferite: zborul, alergarea, umblarea. Uneori nu zburăm, doar alergăm. Viața parcă ascunde miraculosul din fiecare zi. Simți tentația renunțării, dar știi că Dumnezeu găsește plăcere în ascultarea de care dai dovadă. Alteori, doar umblăm. Ca un perpetuum mobile, facem din ideea așteptării o sursă de energie. Până când Deus absconditus, pe care-L aștepți, se revelează din nou.

Jertfit din dragoste curată

Publicat de de One80° Cluj în Poetry

de Nicoleta Hereș

Când mort eram, încă-n al meu păcat,
Ai venit Tu, Miel blând și fără pată,
Prin a ta moarte, viața mi-ai redat; 
Tu te-ai jertfit, din dragoste curată...

Și Te-ai făcut păcat în locul meu,
Când vina mea pe umeri ai purtat;
Doar Tu știi, Doamne, cât Ți-a fost de greu,
Când, din iubire, Te-ai făcut un vinovat...

Dar eu n-am cunoscut durerea, nici calvarul,
Pentru că ai răbdat Tu, totul, pentru mine,
Nici n-am gustat, Doamne, ce e amarul,
Căci jugul de păcate a căzut pe Tine...

Eu n-am vegheat, când Tu, în suferință,
Strigai, rugai pe Tatăl să-Ți dea har:
"Of, ce durere! Dacă-i cu putință,
Să treacă, să nu beau acest pahar!"...

Sudoarea-Ți se făcu picuri de sânge,
Și Te-a cuprins o întristare grea,
Ai lăcrimat atunci, și-ai început a plânge:
"Să fie, Tată, după voia Ta!"...

Am fost eu, Doamne, ucenicul cel pierdut,
Isuse, am fost Iuda, te-am trădat,
Pe bani puțini–treizeci de-arginți, eu Te-am vândut;
C-o sărutare-n mâna lor, eu Te-am predat...

Am fost un Petru ce-ți juram credinţa mea,
La primul val, de Tine am uitat...
"Cu Tine pân' la moarte, chiar dincolo de ea!"
Dar, de trei ori, Isus, m-am lepădat!

Eu ți-am pus judecata grea, Te-am pus pe cruce;
Eu, prin păcatul meu, Te-am răstignit,
Și am lăsat durerea să Te-usuce,
Am bătut cuiele, chiar eu Te-am pironit!

Am fost cununa cea de spini,
Pe fruntea Ta însângerată;
Tu și atunci, cu ochii plini,
Ai zis: "O, Te rog, iartă-l, Tată!" 

Am fost tâlhar, am fost nebun,
Și mi-am bătut atâta joc de Tine,
Dar Tu mi-ai zis: "Cu adevărat, îți spun,
Astăzi vei fi în Cer cu Mine!" 

Eu am fost sulița ce coasta ți-a zdrobit,
Sutașul, Doamne, fost-am eu;
Când de pe cruce-ai zis: "S-a isprăvit!"
Am cunoscut că Tu ești Fiu de Dumnezeu...

Isuse-am fost cel care s-a-ndoit,
Când toți spuneau că Te-au văzut, cu-adevărat,
Doar când rănile-n palme ți-am simțit,
Am cunoscut că Tu ai înviat! 

Din dragoste, Tu ai ales să mori,
Și Sângele Tău Sfânt m-a curățit,
Ca să mă-nalți, ai ales să cobori–
Atât de mult, Isuse, m-ai iubit...

Astăzi e bucurie, căci Tu m-ai mântuit ,
Mi-ai arătat un har cum nu a fost vreodată,
Prin Sacrificiul Sfânt, moartea ai biruit,
Căci Te-ai jertfit din dragoste curată...