de Nicoleta Hereș
Atâta timp, eu am serbat Crăciunul, Doamne, fără Tine, Și am uitat c-ai îmbrăcat A tinei haină pentru mine. Cu grijă am vrut să păzesc Tradițiile din vechime Ce inima o-nveselesc, Dar ele nu Te-aveau pe Tine. Într-un târziu, am devenit Hoinar, pe căile străine, Sufletul meu era zdrobit Și-am început să-ntreb de Tine. Mi s-a răspuns că ai venit Să mori pe-o cruce pentru mine, Că cerul sfânt l-ai părăsit Ca eu să trăiesc doar prin Tine. Tu, de Crăciun, mi-ai dăruit, Din slava zărilor divine, Cadoul cel mai prețuit: O viață veșnică cu Tine. Iar azi, de Crăciun, celebrez Iubirea ce-am găsit în Tine, La ieslea Ta îngenunchez Și vreau să locuiești în mine...
