Unde ți-e Inima

de Nicoleta Hereș

Când firavă e mintea ta,
Ai gânduri multe și mărunte,
Și se scurg toate ca un râu
Și nu le mai poți ține-n frâu,
Căci toate vor să te înfrunte;
Unde ți-e inima?

Când umbre stau în calea ta,
Şi vor să-ntunece-al tău drum;
Când parcă toate se dărâmă,
Rămâi fără de vreo fărâmă,
În urma ta, doar praf și scrum...
Unde ți-e inima?

Când prea departe-i voia Sa
Şi voia ta ai vrea s-alegi,
 Te-nfurii şi suspini, şi plângi–
Tu singur, aripile-ți frângi,
Dar caută să înțelegi
Unde ți-e inima.

Când crucea ta o simți prea grea,
Când nu mai vezi deloc lumină,
Și te cuprind fiori de moarte,
Tu crezi că de El ești departe.
Când pe-ai tăi umeri cari o vină,
Unde ți-e inima?

Crezi c-ai căzut, dar nu-i așa,
Căci El, toți pașii ți-i veghează,
Iar astăzi nu mai ești pierdut.
Cuvântul Lui ți-e sabie, și brațul Lui ți-e scut,
În luptă, El te echipează,
La El ți-e inima!