de Nicoleta Hereș
Cum poți Tu, Doamne, ceva mic, Să-l faci să fie atât de mare? Și cum, Isuse, din nimic, Răsare binecuvântare? Cum faci Tu, când speranța moare, Şi sufletul mi-e frânt în două? Tu mă-ngrijeşti când rana doare, Şi când în inima mea plouă! Cum, Doamne, în ceva "stricat" , Tu pui un rost și înnoieşti? Căci al meu suflet l-ai spălat, Și zi de zi îl şlefuieşti! Isuse, milă cum să ai, De-un om care s-a-ndepărtat? Ai făcut totul ca să-mi dai, Chiar dacă nu am meritat! La dreapta Ta mă odihnesc, Și adăpost mi-e brațul Tău, Iar când picioarele-obosesc, Tu, Tată, ești sprijinul meu! Mi-am tot pus întrebarea: "Cum?" "Doamne, de ce? Nu vezi? Greşesc!" Răspunsul Tău îl ştiu şi-acum: "Toate-s pentru că te iubesc!"
