Sâmburi de dragoste

de Nicoleta Hereș

Ei, două suflete. Pe-o palmă de pământ
sădesc al dragostei sfânt legământ!
Aceasta-i pentru amândoi, cunună!
Şi roade vor culege împreună!

Ca pe sămânţa care încolțeşte,
Ei o-ngrijesc, iar dragostea-nflorește,
Și, cu răbdare o udă mereu.
Sămânța-i dragostea lui Dumnezeu!

În dragoste nu căuta folosul tău,
Ci dă, cum Domnul a dat pe Fiul Său,
Căci dragostea nu-i niciodată despre sine
Ea-i despre cum să dai, să rupi din tine!

Ea, dragostea, le suferă pe toate;
Iubește adevărul şi creşte-n bunătate, 
Și cere s-o păstrăm mereu curată.
Dragostea nu va pieri niciodată!

Iubirea-ți va aduce bucurie;
Şi al tău suflet va dansa în veselie!
Însă tot ea te va-nvăța să fii smerit,
Să-ți pară rău, să recunoşti când ai greșit.

În dragoste ești, parcă pe o scară:
Ea te înalță și tot ea te coboară!
Spune să fii la bine și la greu;
Și-i minunat când jos și sus e Dumnezeu!

Și chiar de uneori sufletul plânge,
Ea-i funia împletită-n trei, ce nu se frânge!
Și decât dragostea , nimic nu-i mai presus!
E el, e ea și sâmburele - e Isus!