Copil fiind nu L-am cunoscut pe Dumnezeu ca un Dumnezeu al iubirii și al harului, fiind învățat să-L văd doar ca pe Cel care dă reguli și care pedepsește când sunt încălcate. De aceea, în adolescență, mi s-a părut că are sens propunerea ateistă conform căreia religia este o superstiție a oamenilor primitivi, niște legi morale pentru oameni simpli, care nu se mai aplică, sau mai exact, nu mi se aplică mie. Această idee a dus la o viață lipsită de sens și de scop, în care plăcerea de moment și încălcarea oricărei limite impuse de societate erau singurele constante. Am ajuns sa încerc orice drog pe care am putut pune mâna. Însă, cu timpul, am început să realizez că nu voi reuși să-mi găsesc împlinirea în bani, droguri, faimă sau putere.
Când obțineam ceea ce îmi doream, rezultatul era o bucurie de moment, care era imediat înlocuită de aceeași foame pentru următoarea doză, următoarea victorie, următoarea treaptă socială, împreună cu frica de a pierde ce am obținut până acum. Am realizat ca oamenii, fie ca este vorba de prietenii, fie de relații, mă vor dezamăgi, mai devreme sau mai târziu, mai ales în contextul în care cel mai important liant dintre noi îl reprezintă plăcerea. Aceste conștientizări succesive m-au dus într-o direcție greșită, am început să văd viața ca o luptă pentru putere, în care cel care domină trebuie să se impună și să ia ce își dorește, acest rezultat fiind o consecință inevitabilă. Teoria pe care o aveam despre cum funcționează lumea a devenit în mod automat și un scop, așa că am început să mă comport în acest mod. Bineînțeles, atunci când abordezi orice interacțiune ca o luptă pentru putere, viața ta devine un conflict continuu. Acest lucru îmi confirma teoria că totul se bazează pe putere și astfel am intrat într-un cerc vicios.
Viața trăită în felul acesta este foarte stresantă, așa că am început să sufăr de anxietate, depresie și insomnii agravate de consumul de substanțe. Am încercat să-mi rezolv problemele în diferite moduri, de la practicarea sportului, arte marțiale, suplimente nutritive, consumul de psihedelice, dar toate erau ca un bandaj pus pe rană. Alinau durerea pe termen scurt, dar sursa problemei, infecția, nu era tratată. Am încercat totul ca să mă pot trata singur, fără să cer ajutor, un lucru pe care îl consideram semn de slăbiciune. Am început să fiu interesat de psihologie și am studiat diferite idei filosofice. Pe această filieră, am dat de Jordan Peterson, care este un om de știință care aborda Biblia cu respect și cu intenția de a descifra înțelesul din spatele poveștilor, nu de a o folosi doar ca pe o sursă de autoritate. Datorită lui am luat Biblia în serios și am început să studiez, în speranța că mă va ajuta să îmi rezolv problemele. Am început să înțeleg că Biblia descrie niște tipare universale și nu este doar o carte de reguli morale. Deși eram dispus să accept ideea unui Creator, nu credeam neapărat în Dumnezeul creștin și în diavol. Am început să mă rog dimineața, în timp ce alergam prin pădure. Ceream, de obicei ajutor și îndrumare, să aflu voia Lui.
La începutul anului 2021, am avut două nopți de nesomn, se dădea în mine o luptă între dorința de face bine și foamea de putere. În cea de-a treia seară, în timp ce mă frământam cu aceste lucruri, mi-a venit un gând, de nicăieri, și anume că dorința de a stăpâni peste alți oameni este de la diavol. Apoi, m-am simțit copleșit de o prezență care mă făcea să mă simt protejat și iubit, am simțit o pace de nedescris și am auzit o șoaptă din adâncul conștiinței mele care m-a întrebat dacă îl primesc pe Isus în inima mea. Am zis ”Da”. În acea noapte s-a schimbat radical modul în care vedeam lumea, am primit o inimă nouă. Am înțeles că soluția pentru problemele mele și ale întregii omeniri este iubirea și că între oameni trebuie să existe o relație de colaborare și de simbioză, nu de stăpânire sau de profit. Deși citisem despre aceste idei înainte, atunci simțeam ca și cum fiecare celulă din corpul meu mă îndeamnă să iubesc și asta era exprimată printr-o senzație intensă de dragoste, de exaltare emoțională, un act de trăire supremă a comuniunii de iubire cu Dumnezeu.
Am fost umplut de Duhul Sfânt și știam acest lucru, știam că am primit o misiune și trebuie să transmit mesajul iubirii și celorlalți. De a doua zi am început să scriu despre revelațiile pe care le-am primit și să încerc să le explic într-un mod în care poate fi înțeles de alții. Am început să vorbesc prietenilor mei despre ceea ce mi s-a relevat și să încerc să fiu un exemplu pentru alții. Ca să leg ideile pe care le aveam într-un mod mai coerent, ca mesajul să poată fi înțeles și de cei din jur, m-am apucat să citesc diferiți autori precum C.S. Lewis și să ascult podcasturi de teologie și istorie, care mi-au confirmat ceea ce simțeam. Apoi am realizat că am nevoie de ajutorul unei comunități pentru a transmite mesajul lui Isus și așa am găsit această biserică, unde m-a îndrumat Dumnezeu. Dincolo de eliberarea de droguri, pornografie sau nevoia de fi plăcut de ceilalți, cel mai important e că știu că am un scop și un destin. Dumnezeu a pus în inima mea un foc, un motiv pentru care mă trezesc dimineața și asta îmi dă direcție, scop și liniștea că dacă mor mâine, am dus o viață trăită bine, servind pe Cel a creat viața din iubire și a murit ca eu să pot trăi.
Casa Olarului Cluj-Napoca 