Categorie: Interviews

Georgiana Țicu stă alături de soțul său, Mihai Țicu, în demersul de păstorire al bisericii din Codlea. Ne-a vorbit despre provocările întâlnite de un cuplu tânăr care a primit această misiune sfântă de a se îngriji de oile blândului Păstor, provocări contrabalansate prin răsplata unei slujiri bine executate: suflete salvate de la moarte.

– Care este cea mai mare provocare ca soție de pastor?

– Să mă  mut  de  la  zona  cu  multă  căldură  la  o zonă  cu  frig! 😁

– Care este cea mai mare satisfacție ca soție de pastor?

– Să văd  oameni mântuiți și schimbați  aduce multă  bucurie și împlinire!

– Care crezi că ar trebui să fie calitățile unei soții de pastor?

– Calitatea  cea  mai  importantă  este  sa Îl  iubești pe Dumnezeu și să iubești mult oamenii!

– Cum te împarți între viața de familie (copii, lucrurile casnice etc) și slujire?

– Când  ai  susținere din  partea  soțului,  te  împarți  foarte  ușor  cu  puțină  organizare!

– Ce face o soție de pastor pentru soțul ei ca să îl susțină/încurajeze când are nevoie?

– Îl încurajează  prin cuvinte  de  apreciere și prin  fapte, face lucruri  despre care  ea  știe  că lui  îi plac.

– Ce bucurii îți aduce ca soție de pastor viața alături de un pastor în lucrarea lui Dumnezeu?

– Când  auzi  mărturii despre modul în care Dumnezeu  lucrează  prin  noi  să aducă lumina in viața  altora. Bucuria de a-l  simți  pe  Dumnezeu  cu  tine  zilnic!

– Cum vezi rolul femeii în general și al unei soții de pastor în special în cadrul bisericii? Ce rol joci în pregătirea ucenicilor (fete în general)?

– Soția  de  pastor,  fără  să vrea,  aduce  în  biserică  o  atmosferă.  Este  o  influență în  viața  femeilor soția  de pastor,  de aceea  ne  străduim  să îl emanăm pe Hristos.

Fiecare om are un vis! Mărimea visului este dată de curajul inimii, de noblețe și disponibilitate. Sunt atribute care îl caracterizează pe pastorul Marius Farcaș, aflat în pragul unei noi etape a slujirii. La conferința din iunie 2023 de la Brașov, a fost trimis ca deschizător de drumuri, pe urmele lui Pavel, în Grecia, la Tesalonic. Bogata sa activitate îl recomandă! A fost mântuit în 1994, s-a căsătorit cu Mariana în 2001 și a activat ca pastor la Constanța între 2002-2014, iar mai apoi la Chișinău între 2014-2023. Aici a activat ca misionar și a deschis o nouă biserică. Visul său a adunat mulți oameni și multe povești. Pășește cu încredere, căci știe că trăiește cu sens. Aleargă într-o cursă la finele căreia va auzi mult doritele cuvinte „Bine rob bun și credincios…intră în bucuria stăpânului Tâu!” (Matei 25:23)

O vizită a acestuia la biserica din Cluj-Napoca a prilejuit și acordarea unui interviu. Cu mulțumiri!

– Ce sentiment v-a încercat când ați decis să plecați din țara natală într-un loc nou, să o luați de la zero?

– Că viața mea pe acest pământ contează, că pot face o diferență cu viața mea!

– Ce provocări are viața de misionar față de cea de pastor?

– Cere mai mult timp și mai multă muncă! O căsnicie perfectă!

– Cât de mult contează să cunoști limba care se vorbește în țara în care mergi ca misionar?

– Foarte puțin.

– Cum reușiți să vă adaptați unei culturi diferite, să faceți față diferențelor, inclusiv celor de mentalitate?

– Dacă iubești ce faci ca misionar și, implicit, iubești oamenii, adaptarea este foarte rapidă și ușoară.

– Care sunt condițiile necesare care fac diferența între „succes” și „eșec” în viața de misionar?

– În misionariat nu există eșec, totul este un succes; totuși, un element cheie este ca Dumnezeu să facă miracole peste tot.

---

– Unde vedeți părtășia noastră peste 30 de ani?
– În 30 de ani sper să fim prezenți în fiecare națiune a lumii. Acum suntem prezenți în 139 și sunt 247 de țări în lume, așa că vreau să avem biserici în fiecare națiune a lumii.

– Care este amintirea cea mai frumoasă legată de tatăl dumneavoastră?
– Cea mai frumoasă amintire? Am un amestec de amintiri personale…timp petrecut cu el. Împreună cu tatăl meu petreceam mult timp râzând. Apoi e frumoasa amintire din seara când am fost chemat să slujesc. Când Dumnezeu mi-a vorbit că vrea să fiu pastor, am urcat în mașină, tatăl meu știa că sunt răzvrătit de ani de zile și că nu vreau să predic, dar în aceea seară l-am luat de mână și i-am spus: „Vreau să fiu ca tine!”. Deci asta e o amintire foarte bună, iar apoi am alte amintiri despre timpuri când am slujit împreună, cruciade de vindecare sau pur și simplu făcând voia lui Dumnezeu împreună.

– Spune-ți-ne despre una dintre cele mai mari provocări ca lider al părtașiei?
– O provocare mare? Cea mai mare provocare suntem noi înșine întotdeauna. Trebuie să mă asigur că îmi păstrez inima în regulă. Nu îi pot ajuta pe alții dacă inima mea nu este în regulă. Pe asta mă concentrez, să am inima curată înaintea lui Dumnezeu. Apoi sunt probleme care apar, diferite crize sau orice altceva, dar Dumnezeu mă ajută. Dacă îmi păstrez inima în regulă, orice ar veni, Dumnezeu mă ajută, nu-i așa?

– Care este cel mai mare miracol pe care l-ați văzut cu ochii dumneavoastră?
– Cel mai mare miracol… „mare” are diferite… Am scris în cartea mea, unul dintre primele miracole pe care le-am văzut a fost un băiat de 11 ani care avea leucemie de la vârsta de 4 ani. Doctorii i-au spus că nu mai are mult de trăit, așa că ne-am rugat în acea seară. Dumnezeu l-a atins iar apoi și-a refăcut analizele. După analize, doctorii i-au spus mamei: „Ne pare rău, trebuie să reluăm analizele, ceva nu a fost în regulă la primul set de analize”. După al doilea set de analize au spus: „Ne pare rău, nu putem explica, analizele de sânge sunt curate, nici o urmă de cancer”. Miracolul acesta e special pentru că a fost la început și pentru că i-a salvat viața acelui copil. Suntem în 2023, asta înseamnă ca acel om are 45 de ani acum. Un miracol special. Dar de asemenea am experimentat un miracol mare în Spania, în 2022. Este vorba despre un bărbat cu accident vascular cerebral, era prima dată când am văzut așa ceva. Nu putea să meargă sau să vorbească, nu putea să își ridice mâinile. Dumnezeu a făcut un miracol iar el a putut să meargă și să își ridice mâinile. Ceva măreț!

– Care sunt calitățile unui ucenic sau ale unui misionar/pastor?
– Sunt 2 lucruri total diferite. Ai spus ucenic și misionar, sunt lucruri diferite. Calitatea principală a oricărui om care vrea să fie folosit de Dumnezeu este că trebuie să aibă o sete pentru voia lui Dumnezeu. Asta e esența, să zici: „Vreau să fac voia lui Dumnezeu”. Dacă ai o sete să faci voia Lui Dumnezeu atunci vei avea pasiune, vei dori să evanghelizezi, să lucrezi cu oamenii, să studiezi Biblia. Totul, cred eu, începe cu o sete pentru voia lui Dumnezeu.

Ai întrebat și de un misionar, ce calitate ar trebui să aibă un misionar bun? Flexibilitatea! Adică să te poți adapta. Dacă mergi într-o cultură nouă, te lovești de lucruri diferite. Dacă nu ești flexibil, treaba nu va merge bine. Vei fi frustrat.

– Mulțumim mult, pastore!
– Bun. Pentru ce biserică e interviul?

– Cluj-Napoca.
– Nici nu pot să pronunț asta…dar sunt foarte bucuros în legătură cu lucrarea pe care o face Dumnezeu în România. Îmi place să vin aici și simt același duh pe care îl simt și în America
sau în Australia sau oriunde altundeva în lume. De abia aștept să văd ce va face Dumnezeu în România. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Uneori, anumite definiții ar trebui rescrise. De exemplu, definiția cuvântul „erou”. Căci eroi sunt cei ca Joseph, care au luat viața de la capăt într-o lume prea îndepărtată pe hartă de locul de baștină. S-a născut în India, în orașul Kolkata, considerat capitala culturală a Indiei, și locuiește în România de 8 luni. Ne-am cunoscut la biserica din Cluj-Napoca și ne-am împrietenit! 🙂

A avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări:

– Spune-ne câteva lucruri despre viața ta înainte de a veni în România.
Înainte să ajung în România, viața mea era un dezastru, atât pe plan financiar, cât și pe cel personal, iar acum, încet, ajung să pot avea grijă de părinții mei, lucru de care mă bucur mult.

– Care este cel mai amuzant moment pe care ți-l amintești?
Cel mai amuzant moment din viața mea a avut loc în copilărie, chiar înainte de Florii, când eu și doi prieteni am plecat să tăiem frunze de palmier, iar atunci s-a întâmplat să apară și proprietarul care ne-a prins în flagrant și era gata să ne taie capetele. Din fericire, am fost salvați de câțiva oameni din zonă, noi având o vârstă fragedă pe vremea aceea. După cele întâmplate, am sărbătorit acea zi ca fiind cea mai amuzantă din viețile noastre.

– Care a fost prima impresie despre România?
Mi-au plăcut mult imprejurimile pentru că stilul arhitectural și verdele naturii, până să vin în România, le-am văzut doar în filme. Sunt foarte bucuros să fiu aici!

Azi e despre teatru. Cu precădere despre cele două echipe ale bisericii: Umbre și Cameleon. Acestea au fost înființate în anii 2008-2009, actualmente reunind 11 pasionați care se pregătesc cu dăruire pentru fiecare punere în scenă. De regulă, scenariile sunt scrise de Sergiu Oprea și Mihai Rusandru și vizează fie lecții cu învățătură, fie reprezentarea, într-un mod inedit, a unor momente cheie din viața Domnului Isus.

Unul dintre iubitorii artei spectacolului e Andrei Barna, parte a echipei Cameleon încă din 2021. Acesta a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

– Andrei, să începem dialogul nostru cu o întrebare clasică: de ce teatru?

Am ales teatrul deoarece în copilărie am înțeles că dacă vrei să ajuți oamenii și să le înțelegi slăbiciunile, trebuie să te pui în pielea lor, să vezi lucrurile din perspectiva lor. Teatrul e locul ideal în care poți să intri în pielea unui personaj, fie el fictiv, real, istoric etc. Totodată, prin teatru ai posibilitatea să tranmiți publicului anumite noțiuni profunde, prin cuvinte, mișcare scenică sau prin interpretarea cât mai autentică a rolului tău.

– Care sunt marile provocări ale unui artist care face teatru în cadrul unei biserici?

Cea mai mare provocare este pregătirea piesei de teatru în sine. Aș spune că pe lângă învățarea replicilor și interpretarea rolului, se depune multă muncă în pregătirea ținutelor specifice, a decorului, în formularea și redactarea unui scenariu. De asemenea, obiectivul nostru este să invităm cât mai mulți oameni noi la piesele pe care le interpretăm în cadrul bisericii.

– Care este esența unui bun actor? Să iubească personajele cărora le dă viață?

Cred că unul dintre cele mai importante lucruri e să știi care este scopul pentru care faci teatru. Ca biserică, noi facem teatru pentru ca oamenii să se întoarcă la Isus. Un alt lucru pe care eu îl consider important este să știi cum să te transpui cât mai bine în pielea personajului pe care îl interpretezi, să joci în piesa de teatru ca și cum tu ești chiar acel personaj.

– Ce mentori ai avut de-a lungul timpului și ce ai învățaț de la ei?

Aș putea spune că una dintre persoanele care m-au îndrumat în viață, m-au încurajat și m- au învățat ce este cu adevărat important, este pastorul bisericii noastre. Lăsându-mă sfătuit de el și cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să devin un bărbat tot mai responsabil, să tratez cu anumite probleme de caracter și să slujesc oamenilor. Totodată, eu cred că mai am multe de învățat, cred că drumul pe care am ales să merg e lung și îngust cum a spus Isus, însă cred că e singurul care merită cu adevărat, pentru ca are o valoare veșnică.

Sâmbătă, 6 mai 2023, cu ocazia vizitei unei echipe de impact din Codlea, băieții din echipa Umbre au interpretat sceneta „Oglindirea”, pe care vă invităm să o vizionați.

– Care a fost prima impresie despre România?

Când am venit în România, știam câteva lucruri despre această țară datorită fratelui meu care lucra aici. Aceasta este prima mea excursie în afara țării mele. Oamenii de aici sunt foarte prietenoși, amuzanți și drăguți. Mi-ar plăcea să continui să lucrez aici. Îmi place România!

– Cine v-a inspirat cel mai mult în activitatea din biserică? Dar în viața de zi cu zi?

– Nu mă pot gândi doar la o persoană. Mă uit la calitățile unei biserici/ unui individ și încerc să iau ce e mai bun de la fiecare. De exemplu, cineva poate fi foarte priceput să administreze finanțe, dar să nu aibă abilități sociale. În același timp, cineva poate avea abilități sociale, dar să nu se descurce cu administrarea finanțelor. Astfel, mă uit la domeniul de referință din viața unei personae și încerc să copiez acele abilități care îi face pricepuți.

– Cum găsiți subiecte pentru predici?

– Citesc zilnic texte cu subiect religios. Citesc Biblia. Mă rog specific ca Dumnezeu să-mi vorbească în timpul citirii Bibliei. Citesc presa (sunt abonat la un ziar)

– Care este elementul principal  care vă motivează în viață?

– Să nu îmi irosesc timpul cu lucruri inutile, precum filme, jocuri (gaming) sau altele asemenea, ci să devin din ce în ce mai bun în orice fac, să devin mai productiv, să devin o influență mai bună… să încerc să fac o diferență pentru cei aflați în nevoie.

– Puteți descrie o situație dificilă din viața dumneavoastră care v-a făcut mai puternic?

– Există câteva momente, dar moartea nou-născutului nostru a fost una dintre cele mai semnificative. Este greu de explicat. A fost o experiență tristă, dar, în același timp, a fost și o experiență puternică în care Dumnezeu ni S-a revelat ca mângâietor, iar prin aceasta a avut loc un impact de durată asupra vieților noastre.

– În acest moment, pentru ce sunteți recunoscător?

– Sunt recunoscător pentru perioada  în care Dumnezeu ne trece. În biserica noastră, vedem mâna lui Dumnezeu în ceea ce privește venirea oamenilor noi, a ucenicilor care devin mai buni, dar și a unitatății în biserică. De asemenea, sunt recunoscător pentru unitatea familiei și a căsniciei mele… În familia noastră, avem o legătura strânsă cu copiii. Este o bucurie să văd că ei înșiși își doresc să devină urmașii lui Isus și nu fac asta doar datorită faptului că noi păstorim biserica.

– Completați propoziția: „Fericirea înseamnă…”

– Fericirea înseamnă a fi în centrul voii lui Dumnezeu. Este ușor de spus acest lucru acum, când ne aflăm într-o perioadă rodnică, , dar chiar și când trecem prin altele mai întunecate, cunoștința în ceea ce privește realizarea lucrurilor corecte, după voia lui Dumnezeu, este o sursă profundă de fericire, în ciuda circumstanțelor.

– Care este diferența dintre „a fi viu” și „a trăi”?

– Diferența este să nu irosești timpul cu lucruri inutile… trăiește pentru binele celorlalți în fiecare zi!

 – Dacă aș fi un copil, care ar fi cel mai prețios sfat pe care mi l-ați putea oferi?

– Învață limbi străine și cântă la instrumente muzicale… Copil fiind, lucrurile pot fi învățate incredibil de repede, iar ele vor fi o binecuvântare pentru tot restul vieții tale. De asemenea, crede că Dumnezeu mereu ascultă rugăciunile copiilor, dar și faptul că relația ta cu El, având dragostea ca bază, poate începe CHIAR ACUM! Îi vei auzi vocea și Îi vei simți prezența în curând dacă Îl cauți cu toată inima.

Din 2015, Biserica Creștină ”Casa Olarului” este condusă de Cristi Lungu. Omul, cu pasiunile sale, este dublat de calitatea de pastor, și își asumă rolul misiunii ce i-a fost încredințață. Din punct de vedere biblic, pastorul unei comunități este acela care hrănește, bandajează și caută oaia rătăcită pentru a reîntregi turma.

Acesta a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

– Cine este Cristi Lungu, omul (pasiuni, visuri)?

Îmi place să ascult muzică și sa cânt; îmi place sportul.

Visurile mele sunt să predic în China și să devin pastor cu normă întreagă ca să pot studia mai mult Biblia.

– Cine v-a inspirat cel mai mult în activitatea pe care o desfășurați în biserică? Dar în cea din viața de zi cu zi?

Biblia, pastorul meu și prietenii.

– Unde găsiți subiecte pentru predici?

În general am predici textuale, acest lucru înseamnă că citesc Biblia și mă las inspirat de Dumnezeu, dar sunt ocazii când Dumnezeu îmi vorbeste în rugăciune ce subiect de predică să abordez.

– Care e factorul motivațional din viața dumneavoastră?

Credința mea în Isus, pentru că știu că orices-arîntâmpla Dumnezeu este cu mine …

– Ce situație dificilă prin care ați trecut v-a făcut mai puternic?

Perioada când am fost în armată deoarece am fost departe de biserică și de prietenii din biserică pentru un an de zile.Tot acest timp a trebuit să stau cu oameni care erau necredincioși,care erau împotriva mea de multe ori pentru că nu eram la fel ca ei …Mă întrebam ce caut în armată, dar Dumnezeu m-a folosit făcând minuni ș irăspunzând la multe dintre rugăciunile mele,iar câțiva dintre colegii mei de armată au devenit creștini.Unul dintre ei este pastor astăzi .

– Pentru ce anume sunteți recunoscător în momentul de față?

Că Dumnezeu m-a mântuit și pentru biserica care s-a întins către mine ca să fiu mântuit.

– Completați următoarea idee: Fericirea este…

Fericirea este să te bucuri de viața pe care ai primit-o în dar de la Dumnezeu și să știi că ceea ce faci este corect în ochii lui Dumnezeu .

– Care e diferența dintre ”a fi în viață” și ”a trăi cu adevărat”?

Cred că sunt oameni care au renunțat să mai aibă speranță, să viseze, care au renunțat la viață din cauză că li s-a întâmplat ceva rău.Cred că a trăi cu adevărat înseamnă să nu te oprești să speri, să viseziși să crezi în Dumnezeu și în tine.

– Dacă aș fi un copil care ar fi cel mai prețios sfat pe care mi l-ați oferi despre viață?

Iubește-l pe Dumnezeu, iubeste-i pe oameni și iubește-te pe tine! (acest lucru pentru ca sunt mulți copii care nu sunt multumiți de cum arată fizic).

– Cine este Patrick Saris, omul (pasiuni, visuri)?

– Am 52 de ani, pe soția mea o cheamă Lily și am două fiice. Îmi place să petrec timp cu familia și prietenii, să fiu înconjurat de oameni. Visul meu este să devin misionar într-o țară străină, însă un alt vis, realizat, este acela pe care îl trăiesc în prezent, să fiu evanghelist.

– Cine v-a inspirat cel mai mult în activitatea pe care o desfășurați în biserică? Dar în cea din viața de zi cu zi?
– Dumnezeu, primul meu pastor, sotia mea si prietenii.

– Unde găsiți subiecte pentru predici?

– Inspirația pentru subiectele predicilor vine din citirea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu și a cărților cu tematică creștină. De asemenea, din trăirea de zi cu zi a vieții extrag învățături care constituie puncte de pornire ce merită dezvoltate în subiecte ulterioare.

– Care e factorul motivațional din viața dumneavoastră?

– Recunoștința.

– Ce situație dificilă prin care ați trecut v-a făcut mai puternic?

– Au fost mai multe situații dificile. Însa o situație aparte a fost aceea când soția mea a avut cancer. Acea perioadă din viața noastră ne-a făcut mai puternici în mod individual, și cu siguranță, mai puternici ca și cuplu. În căsnicia noastră realatia dintre noi, dar și relația noastră cu Dumnezeu, s-a dezvoltat.

– Pentru ce anume sunteți recunoscător în momentul de față?

– Mai întăi sunt recunoscător pentru că sunt mântuit, pentru soția mea și pentru familia pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o.…În al doilea rând, pentru privilegiul de a sluji ca evanghelist, de a mă apropia de oameni, de a le cunoaște viețile și poveștile.

– Completați următoarea idee: Fericirea este…

– Să te afli în voia lui Dumnezeu.

– Care e diferența dintre ”a fi în viață” și ”a trăi cu adevărat”?

– „A fi în viață” înseamnă să îți bată inima în piept. Dar „a trăi cu adevărat” înseamnă să îți trăiești viața în acord cu scopul pentru care ai fost creat.

– Dacă aș fi un copil care ar fi cel mai prețios sfat pe care mi l-ați oferi despre viață?

– Onorează-ți părinții și slujeste-L pe Dumnezeu!