Umblarea pe Apă (IX)

Biserica „Casa Olarului” din Cluj-Napoca a inițiat un ciclu de studii biblice de casă care au la bază cartea lui John Ortberg, „Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă”. Abordarea acestei istorii biblice este deosebită și încurajatoare. Pe apele învolburate ale credinței, Isus vrea să te intalnească într-un mod care te va schimba pentru totdeauna, întărindu-ți caracterul și încrederea în Dumnezeu.

Într-o societate care trăiește sub imperativul lui „ACUM” și a rezultatelor obținute instant, creștinismul vine cu o propunere incomodă: răbdare, autocontrol, sacrificiu. Pentru cei din postmodernism, povestea lui Avraam, care a așteptat ani buni să primească copilul promis, povestea pare desuetă. Însă „a aștepta” nu e un verb pasiv. Presupune încredere deplină în faptul că Dumnezeu știe ce face și El îi răsplătește pe cei care așteaptă. Deopotrivă, presupune smerenie, care cultivă în suflet recunoașterea faptului că nu avem control asupra situațiilor prin care trecem.

Cei care așteaptă știu că, ocazional, vor traversa etape diferite: zborul, alergarea, umblarea. Uneori nu zburăm, doar alergăm. Viața parcă ascunde miraculosul din fiecare zi. Simți tentația renunțării, dar știi că Dumnezeu găsește plăcere în ascultarea de care dai dovadă. Alteori, doar umblăm. Ca un perpetuum mobile, facem din ideea așteptării o sursă de energie. Până când Deus absconditus, pe care-L aștepți, se revelează din nou.