12 reguli de viață

Chiar dacă nu o făceam intenționat, acțiunile mele îi răneau pe cei din jurul meu, iar influența pe care o aveam asupra oamenilor era negativă. Toate acestea, în timp ce mă mințeam pe mine însumi că sunt un om bun pentru că am intenții bune. Dar ca să folosesc o zicală importată tot din America, „Drumul către iad este pavat cu intenții bune”.

În ciuda acestei iluzii autoinduse, aceasta era doar de suprafața, în adâncul inimii mele știam că nu eram tot ceea ce puteam fi și că îmi risipesc viața. Discrepanța între modul în care trăiam și vocea care venea din subconștient, care îmi zicea că mă îndrept într-o direcție greșită a început să se manifeste prin anxietate. Aceasta se manifesta atât prin frica de oameni, cât și prin frica de a fi respins de oameni. Erau două extreme între care pendulam: una în care mă consideram superior celorlalți sau chiar îi disprețuiam și cealaltă care mă făcea să depind de părerea celorlalți despre mine, să le caut aprobarea în fiecare lucru pe care îl făceam. Am încercat multe soluții ca să ies din această stare, dar nimic nu funcționa cu adevărat, ci erau mai degrabă bandaje  puse pe rană, fără să vindece sursa infecției.

În această perioadă, un prieten mi-a trimis un clip cu Jordan Peterson, în care acesta ținea un discurs în aer liber, în campusul unei universități din Canada. În timp ce un grup de protestatari încercau să-l bruieze cu diferite dispozitive, el striga cu voce puternică și hotărâtă, vorbind despre importanța libertății de discurs ca unealtă în descoperirea adevărului. Am văzut un om care ținea piept unei mulțimi ostile, de dragul adevărului, de dragul unui lucru în care credea. Acea parte din mine, care își dorea mai mult, a fost atrasă ca un magnet de această atitudine și de acel om. Am descoperit că este psiholog și profesor universitar, iar cursurile lui pot fi găsite pe internet. Am petrecut cateva luni absorbind ca un burete tot ce avea de zis, iar când a publicat prima lui carte, „12 reguli pentru viață”, am citit-o, fiind prima carte citită după o perioadă foarte lungă de inactivitate literară. 

Alți psihologi, influenceri sau gânditori, cărora le-am studiat sistemul de gândire, în căutarea mea, ziceau lucruri pe care oamenii voiau să le audă, care sună bine. Să îți urmezi emoțiile, să nu asculți de părerea celorlalți și să faci ce îți place. În schimb, Peterson promovează adoptarea responsabilității, rostirea adevărului și o atitudine de deschidere spre creștere și schimbare continuă. Toate lucruri grele, dar de care aveam nevoie ca de oxigen. Tot în Peterson am văzut primul om de știință care lua în serios Biblia și promova principii creștine, explicând logica din spatele acestor reguli. Am înțeles că Biblia nu descrie doar un cod moral arbitrar, ci este ca o hartă care descrie cum funcționează realitatea. Că există o ordine care poate fi distinsă în Univers, tipare regulate care indică spre un Creator. 

Toate acestea m-au determinat să încep o căutare personală a adevărului, căutare care m-a adus la descoperirea că Adevărul absolut s-a revelat în Persoana lui Isus Hristos. Am realizat că, deși nu voi putea ști vreodată totul, pot să-L urmez pe Hristos, având certitudinea că El îmi va dărui lucrurile de care am nevoie cu adevărat, care nu sunt tot timpul aceleași cu lucrurile pe care mi le doresc; că El îmi va revela treptat ceea ce am nevoie să știu, atunci când voi fi pregătit să „diger” aceste cunoștințe; că în Hristos iubirea pentru adevăr și dreptate se reunește cu iubirea pentru oameni.