Umblarea pe Apă (I)

Biserica „Casa Olarului” din Cluj-Napoca a inițiat un ciclu de studii biblice de casă care au la bază cartea lui John Ortberg, „Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă”. Abordarea acestei istorii biblice este deosebită și încurajatoare. Pe apele învolburate ale credinței, Isus vrea să te intalnească într-un mod care te va schimba pentru totdeauna, întărindu-ți caracterul și încrederea în Dumnezeu. Vă prezentăm câteva idei selectate din primul capitol.

„Nu criticul este cel important; nu cel care arată cu degetul atunci când cel puternic se
potignește sau când binefăcătorul ar fi putut face mai bine. Lauda este a aceluia care este în arenă….Care, în cel mai bun caz, cunoaște la final triumful unei mari realizări și care , în cel mai rău caz , dacă pierde, măcar pierde pentru că a îndrăznit…”

Primul capitol, „Despre cei care umblă pe ape”, aduce în prim-plan trei aspecte importante:

A. Caracteristicile celor care umblă pe ape.
B. Ce ne oprește să coborâm din barcă.
C. Binecuvântările celor care merg pe ape.

Scena din Matei 14:25-31 surprinde momentul în care din cei 12 ucenici doar unul a
experimentat umblarea pe apă. Gestul lui Petru semnifică, în plan spiritual, dorința de a face mai mult pentru Dumnezeu. În plan concret, mersul pe ape aduce cu sine beneficii pentru cei care îndrăznesc: Îl văd pe Dumnezeu în timpul furtunilor, nu se lasă opriți de frică, știu să mânuiască eșecul (Petru a strigat la Dumnezeu și a fost ajutat).

Ezitarea de a coborî din barcă este cauzată de mai mulți factori printre care merită menționați: nevoia perpetuă a individului de a se simți în siguranță, alegerea unui rău mai mic de teama de a ne înfrunta fricile. Doar cei care îndrăznesc să pășească pe ape vor experimenta miracole (precum Petru, Estera, Daniel) și vor înțelege sensul deplin al teofaniei, căci vor fi intuit că e un moment, rar, pe care Dumnezeu l-a pândit, ca să impresioneze..