Ambrus Zsolt

Am realizat mai târziu că Biblia are dreptate în toate privințele: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem prooroc al neamurilor.“ (Ieremia 1:5)

Provin dintr-o familie modestă, săracă pot să zic, care nu obișnuia să meargă la biserică decât de sărbători. Zic asta pentru că singura mea amintire cu o biserică este de la niște Sărbători Pascale. Am trăit într-o familie în care oamenii obișnuiau să bea, să fumeze și să își distrugă viața în fiecare zi, dar Dumnezeu a avut un alt plan cu mine și cu fratele meu. Noi doi am fost păziți de alcool și țigări, nu am pus gura pe așa ceva niciodată și cred că acest lucru este primul miracol de la Dumnezeu, deoarece a venit natural, în ciuda faptului că în fiecare zi vedeam în fața ochilor băutură și țigări.

Ulterior, chiar daca pot să zic că Dumnezeu era cu mine și Și-a făcut simțită prezența în viața mea, problema a fost că eu nu eram cu El și a trebuit să-L „chinui” mulți ani. Spun acest lucru pentru că acum știu cât de mult mă iubește și cât de mult dorește binele meu. Toți zicem că suntem oameni buni, că nu am greșit atât de mult și că nu am omorât pe nimeni, fără sa știm că păcatul trăiește în noi. Așa am fost și eu, nu pot să zic că am fost o persoană rea, dar pot să zic că lucrurile rele din viața mea le făceam cu o ușurință ieșită din comun. Furam de zici că eram profesionist, mințeam de și popa mă credea, înjuram ca la ușa cortului, mă băteam etc. Iar când mă puneai să fac ceva bun, vă zic că îmi era atât de greu, deși totul era atât de simplu. De exemplu, dacă îmi spuneau părinții cum trebuia să fac un lucru, chiar dacă luam o bătaie soră cu moartea, tot ce vroiam eu făceam, nu ce ar fi fost corect. „Ascultă de mama și de tatăl tău, că să trăiești zile multe pe pământ”, e un verset care îmi place mult. Făceam toate lucrurile rele din cauză că nu eram cu Dumnezeu, adică nu mă rugam, nu Îl căutam, știam doar că există rai și iad, dar nu mă interesa treaba asta. Mai târziu am aflat despre consecințele păcatului și le-am și experimentat.

Adolescent fiind, la vârsta de 14 ani, am aflat cum e sa pierzi în viață. Familia mea a pierdut tot ce avea și, din nefericire, am ajuns să trăim pe străzile Clujului timp de doi ani. N-a fost ușor, dar, probabil, a fost cel mai bun lucru din viața mea, deoarece a fost locul unde am început să-L caut pe Dumnezeu și să-L cunosc mai bine. Poate vă întrebați de ce a permis Dumnezeu să ajungem pe stradă, dacă e chiar atât de iubitor și bun. Dumnezeu nu a permis asta, noi am permis păcatului din viața noastră să ne distrugă, pentru că Dumnezeu ne-a dat mâna liberă să facem ce vrem noi cu viața noastră. Să facem povestea mai scurtă, anii au trecut, a fost greu, au fost miracole peste măsură, dragostea lui Dumnezeu a fost și va fi mereu nemărginită.

Dumnezeu m-a călăuzit la o biserică minunată, cu oameni extraordinari. „Casa Olarului” îi spune, dacă cumva vrei să ne vizitezi. Vei găsi aici vieți care mai de care mai schimbate și restaurate de Dumnezeu, și cel mai minunat lucru, vei găsi o familie. În această biserică Dumnezeu a lucrat în viața mea, am reușit să schimb ce a fost rău în mine și să devin cel de acum, un copil al Lui. Mi-a dat o familie minunată, o soție minunată care mă iubește necondiționat și o fiică cum nu mi-am putut imagina vreodată, și cine știe câte planuri mărețe mai are Dumnezeu pentru mine! Gândește-te doar puțin, pune-te în locul meu… ce șanse aveam eu când eram pe stradă, fără mâncare, fără un loc unde să dorm, fără casă, fără masă, cum se zice?!

Vino să ne cunoaștem și să-L cunoști pe Dumnezeu, Creatorul tău și al meu… și viața ta nu va mai fi niciodată la fel!