Oana Goga

Cu această idee despre Dumnezeu, sigur că nu trăiam o viaţă exemplară din punct de vedere moral. “De ce să respect nişte reguli, care încălcate, nu au nicio consecinţă?” “De ce să nu păcătuiesc, dacă oricum nu există nimeni care mă poate judeca?” Începusem să “încerc” plăcerile vieţii – ţigările, alcoolul – lucruri care mă făceau să par “tare” în faţa prietenilor mei, dar despre care ştiam înăuntrul meu că nu aduc nici o împlinire. Credeam că banii mă pot face fericită şi că pot rezolva orice problemă din viaţa mea. Curând am aflat că ei aduc doar o fericire de moment şi că există, totuşi, lucruri care nu se pot cumpăra.

Acesta era stilul meu de viaţă până în ziua când cineva mi-a spus că Dumnezeu există cu adevărat, că El vrea să se implice în viaţa mea, că în urmă cu 2000 de ani L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, să moară pe cruce ca să plătească preţul pentru păcatele mele şi să pot avea siguranţa că voi merge în rai după ce voi muri. La început m-am împotrivit spuselor persoanei respective, apoi am început să pun mai multe întrebări. Pe măsură ce primeam răspunsuri mi-am dat seama că nimeni nu-mi mai vorbise niciodată despre Dumnezeu în felul acesta. Dacă Dumnezeu ar fi existat cu adevărat (şi aici era un mare „dacă”), asta însemna că greşisem mult faţă de El.

De asemenea, am primit şi o invitaţie la biserică (loc pe care nu îl mai frecventasem de foarte mult timp şi sincer nu eram foarte dornică să merg). În căutare de răspunsuri, am decis totuşi să merg. Acolo am întâlnit oameni diferiţi de „credincioşii” care erau în jurul meu, oameni schimbaţi cu adevărat de Dumnezeu care trăiau după principiile pe care le susţineau. Nu după mult timp am început să citesc Biblia şi mi-am dat seama că aveam o idee greşită despre Dumnezeu şi despre creştinism în general. Am descoperit un Dumnezeu care ne iubeşte, care vrea să ne ajute, să ne schimbe şi care ar vrea să fim cu El în cer după ce vom muri, dar care este în acelaşi timp sfânt şi nu poate trece cu vederea păcatele noastre, motiv pentru care L-a trimis pe Fiul Lui să moară pentru noi.

După 2 luni de când am mers prima dată la biserică, am decis să-mi cer iertare pentru păcatele mele şi să-L las pe Dumnezeu să-mi conducă viaţa. El m-a ajutat să renunţ la păcate, să trăiesc o viaţă aşa cum Îi place Lui şi știu că El continuă să lucreze în mine. Au trecut 18 ani şi nu regret decizia pe care am făcut-o în acea zi de iarnă.

În acest timp, Dumnezeu m-a binecuvântat cu un soţ bun şi cu trei copii minunaţi. Neavând nişte exemple bune, niciodată nu m-am gândit că aş vrea să-mi întemeiez o familie, dar Dumnezeu mi-a arătat cum ar trebui să fie o familie din perspectiva Lui. Prin oamenii din biserică ce ascultau de Cuvântul Lui, mi-am dat seama că imaginea mea despre viaţa de familie era complet greşită. Acum mă bucur de viaţa pe care o trăiesc în ascultare de El şi ştiu că nicăieri nu aş putea fi mai fericită decât în voia Lui!

Îţi mulţumesc foarte mult că ţi-ai făcut timp să citeşti mărturia mea. Dorinţa mea este ca ceea ce ai citit să te facă măcar să-ţi pui anumite întrebări despre cum vede Dumnezeu viaţa ta acum. Dacă ai muri astăzi ai merge în rai? Opreşte-te şi gândeşte-te puţin la întrebarea asta (sunt convinsă că petreci mult mai mult timp căutând răspunsuri la întrebări mai puţin importante cum ar fi „Cu ce mă îmbrac azi?” sau „Oare cine câştigă meciul în seara asta?”)! Dumnezeu a făcut partea Lui când L-a trimis pe Isus să moară pentru tine. Restul depinde de decizia ta…